|
Domnul Ştefan Baban: Sărut mâna, doamna preşedintă. Bună dimineaţa. Doamna preşedinte, Doamnelor şi domnilor deputaţi, Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Generaţia debusolată ...". În ultima vreme, din ce în ce mai des, mass-media şi-a făcut un obicei din a prezenta modul sinistru prin care o parte din semenii noştri aleg să-şi încheie socotelile cu viaţa, deziluzionaţi şi dezamăgiţi de traiul dus, de lipsurile, nemulţumirile şi ingratitudinea cotidiană. Nu pot să nu remarc că din aceste tragice evenimente, mass-media, mai ales cea vizuală, şi-a făcut un mod de creştere a audienţei, de câştigare a telespectatorilor, de exploatare a suferinţei şi deznădejdii, totul în numele unui rating mai mare pe piaţă. Involuntar, însă, mass-media atrage atenţia asupra dezvoltării unui fenomen caracteristic tranziţiei, dar care a căpătat o amploare mare în ultimii 2 ani: sinuciderile şi mai ales cele ce se petrec în rândurile tinerilor şi ale persoanelor cu pregătire superioară. Cauzele au fost şi vor fi dezbătute zile întregi de specialişti în domeniu, care poate vor găsi şi explicaţii pertinente pentru gesturile acestora, dar cred că pe noi, cei mulţi, ar trebui să ne sperie "curajul nebunesc" pe care-l au aceste persoane, care fără prea multe compromisuri aleg un final tragic în lupta cu viaţa. Ar trebui să ne îngrijoreze şi faptul că, pe lângă imigrarea masivă a tinerilor, cei ce rămân hotărăsc, şi poate este sau nu dreptul lor, să se reducă ca număr. Ce se va întâmpla peste 5 - 10 ani, când populaţia acestei ţări va fi deja îmbătrânită, iar cei tineri vor fi destul de rari? Institutul Naţional de Statistică a României a tras un semnal de alarmă faţă de fenomenul demografic din ţara noastră în următorii 20 de ani. Concluzia este tristă: vom fi integraţi în Uniunea Europeană doar din punctul de vedere al scăderii natalităţii şi al îmbătrânirii populaţiei noastre. Cum va arăta România peste 20 de ani? Îmbătrânită, plină de suferinţe, boală şi deznădejde. Este, poate, momentul să acordăm mai mult timp celor de lângă noi, începând cu propriii copii şi terminând chiar cu vecinul de scaun din tramvai sau necunoscutul de lângă noi. Este, poate, momentul să încercăm să redevenim umani, creştini (aşa cum ne este credinţa noastră străbună), să ne facem timp măcar 5 minute pentru a-i asculta sau măcar sprijini pe cei care au nevoie de noi, indiferent dacă ni se cere sau nu ajutorul. Ca părinte, trebuie să recunosc că sufăr când văd cum tinerii de azi, indiferent de pregătirea şcolară, îşi dau seama de putreziciunea şi deşertăciunea valorilor morale pe care noi, maturii, le predicăm către ei. Fie schimbăm propaganda şi sistemul de valori morale pe care le propăvăduim fără fundamente reale, fie ne complacem în această situaţie şi stăm cu mâinile încrucişate aşteptând un deznodământ venit din cer sau de pe alte meleaguri. Indiferent de cât de multe ştiri privind sinuciderile în rândul tinerilor vor mai apărea în mass-media, indiferent de cât de senzaţional vor fi prezentate, să nu uităm un singur lucru: la un moment dat şi copiii noştri pot face acest gest necugetat. Vă mulţumesc pentru atenţie.
|