Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Începem cu un reprezentant al Puterii, domnul Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Voci din sală:

Nu este de la Putere!

Domnul Ioan Oltean:

Aaa, Puterea! Mă iertaţi, mă iertaţi, mă iertaţi! Aşa este - fosta Putere; fosta putere. Iertaţi-mă, vă cer scuze!

Vom începe cu domnul Andrian Mihei, reprezentantul Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, şi se pregăteşte domnul Dumitru Bentu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat.

Domnul Andrian-Sirojea Mihei:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Domnule preşedinte,

Victor Hugo spunea că "Fiecare copil pe care-l instruim este un om pe care-l câştigăm!"

Întreaga lume a marcat, pe data de 10 decembrie, Ziua Internaţională a Drepturilor Omului, stabilită de Organizaţia Naţiunilor în 1948, când Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului care stipulează că toţi oamenii s-au născut cu drepturi egale, inalienabile şi cu libertăţi fundamentale.

Declaraţia - cuprinzând 30 de articole - este primul document internaţional în care sunt enunţate oficial drepturile şi libertăţile fundamentale ce trebuie garantate oricărei fiinţe umane, fiind concepută ca o declaraţie cu obiective de urmărit de către guverne, neavând efecte legale sau semnatari.

Această zi poate reprezenta un moment de reflecţie pentru ceea ce înseamnă, în ziua de azi, asimilarea şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor, asumarea rolului de cetăţean într-o ţară de curând acceptată în structurile instituţionale ale Uniunii Europene, act ce presupune o deschidere către înţelegerea altor culturi, într-o lume în continuă schimbare.

Problematica drepturilor omului poate fi abordată din mai multe perspective. Sociologic, dreptul este expresia unei nevoi individuale, dar şi sociale, în ambele situaţii satisfacerea nevoilor însemnând participare la exercitarea lui.

Cea mai frecvent întâlnită perspectivă însă este cea juridică, unde legea intervine pentru restabilirea ordinii, pentru redarea dreptului celui care a fost frustrat, atunci când cetăţenii invocă încălcarea acestor drepturi.

Aristotel declara că omul este o fiinţă socială, ceea ce adaugă nevoilor naturale şi biologice ale acestuia nevoile sociale, care pot fi satisfăcute numai în comunitate. Această caracteristică a omului conferă egalitate între membrii unei colectivităţi şi generează exigenţele morale ale vieţii în societate, pe care oamenii trebuie să le accepte şi cărora trebuie să li se conformeze.

Însă nu mi-am propus să abordez problematica complexă legată de drepturile omului, ci doar să subliniez că în orice democraţie, şansa pentru respectarea drepturilor omului, şansa pentru o dezvoltare durabilă şi armonioasă a societăţii şi a indivizilor rezidă în educaţie, într-o educaţie civică a tineretului, aplecată spre socio-uman, care ar contribui la îmbunătăţirea vieţii sociale, la îmbunătăţirea spiritului de solidaritate, a fair-play-ului competiţiei, la construirea unui spirit de echipă, dar şi la reducerea decalajelor dintre ceea ce se vizează să ofere realitatea socială în viitor şi ceea ce va fi, în fapt.

Educaţia pentru drepturile omului poate conduce la prevenirea violării drepturilor omului, oferind cunoştinţele necesare pentru apărare şi, în acelaşi timp, dezvoltând responsabilităţile ce-i revin fiecăruia, punând bazele respectului pentru pace, libertate şi justiţie, favorizând crearea unei atmosfere de înţelegere, toleranţă şi egalitate în demnitate şi în faţa legilor, pregătind cetăţeanul activ, participant la acţiunea democratică şi ataşat principiilor democratice.

Dreptul la educaţie, garantat prin Constituţie, reprezintă o expresie a nevoii de educaţie şi aparţine tuturor cetăţenilor care, prin intermediul instruirii şcolare, pot să-şi satisfacă această nevoie individuală. Din acest motiv, oferta educaţională, în speţă cea instituţională, conferă şcolii responsabilitatea de a oferi, prin serviciile sale, acest drept.

Drepturile omului din perspectiva educaţională nu înseamnă doar cunoştinţe, ci mai mult, înseamnă formarea de atitudini care pot transforma comportamentele în procese constructive. Odată cu integrarea României în Uniunea Europeană şi în structurile N.A.T.O., se impune cu necesitate educaţia în masă a drepturilor omului, pentru a putea schimba cu adevărat structurile instituţionale, pentru a schimba principiile şi normele de viaţă socială, mentalităţile, stereotipiile şi prejudecăţile. Educaţia are, în acest context, rolul de a lupta cu mentalităţile şi cu prejudecăţile, pentru a provoca un proces de întinerire, necesar schimbărilor, necesar progresului.

În condiţiile globalizării, în condiţiile în care piaţa economică mondială, migraţia forţei de muncă, menţinerea păcii, poluarea, schimbările climatice necesită soluţii care pot fi găsite doar la masa dialogului într-un spirit de toleranţă, de respect al drepturilor şi libertăţilor omului, de pace, educaţia - şi în special educaţia pentru drepturile omului - este singura care, centrându-se pe valorile universale: dreptate, adevăr, libertate, poate transforma valorile şi atitudinile rezultate - din sistemul de organizare democratică, în comportamente.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Vă mulţumesc, domnule deputat.