Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Dau cuvântul doamnei Elena Ehling, Grupul parlamentar al PSD.

Doamna Elena Ehling:

Stimate domnule preşedinte,

Stimaţi colegi parlamentari,

Intervenţia mea are ca titlu «"Educaţia, quo vadis?" - "Educaţia, încotro"?»

Într-o societate civilizată, în continuă transformare, educaţia reprezintă nucleul dezvoltării socio-economice, formarea şi dezvoltarea personalităţii individului ca cetăţean al cetăţii devenind o cerinţă indispensabilă, ea favorizând dezvoltarea acestuia prin societate şi a acesteia prin cetăţeni.

Pentru realizarea acestui deziderat - a îmbunătăţi calitatea vieţii oamenilor şi a facilita o inserţie dinamică a acestora în plan socio-profesional, a reda sentimentul demnităţii personale, al încrederii în viitor -, apreciez că este nevoie de o viziune nouă, unitară, flexibilă, cu o finalitate şi obiective clare, net stabilite, dar adaptabile, pe termen scurt, mediu şi lung, cu susţinere politică, luând în considerare mutaţiile rapide ce se produc, secolul al XXI- lea stând sub semnul cercetării, inovaţiei si creativităţii.

Patru ar fi direcţiile esenţiale pentru a desăvârşi reforma în învăţământ: armonizarea conţinutului învăţământului cu principiile funcţionării societăţii post-comuniste (economie de piaţă, stat de drept, pluralism politic, libertăţi individuale imprescriptibile); transformarea şcolilor în medii de revigorare morală, de renaştere cognitivă şi înnoire tehnologică cu efecte la nivel macro-social; asigurarea calificărilor solicitate de piaţa muncii; compatibilizarea organizării, funcţionării şi evaluării şcolare şi academice cu reperele practicate în spaţiul euro - atlantic;

Cum ne aflăm în faţa unei educaţii pentru schimbare, nu întâmplător, Raportul Consiliului Clubului de la Roma - Prima Revoluţie Globală - arăta care este finalitatea acestui nou tip de educaţie pentru schimbare - "...ajutorarea oamenilor de a se adapta şi a se pregăti pentru schimbare, antrenarea oamenilor pentru a deveni operaţionali...".

Desigur, fără o bază materială, fără o stimulare salarială a celor care slujesc cu credinţă şi dragoste şcoala, care se resemnează în numele unei demnităţi nerecunoscute - marginalizaţi, ignoraţi - , fără o schimbare de mentalitate, mai putem vorbi de performanţa învăţământului românesc!?

Citeam undeva că, dacă la noi începerea noului an şcolar 2008 - 2009 încă mai găsea şcoli fără autorizaţie de funcţionare, şcoli degradate fizic, în Marea Britanie, un proiect al specialiştilor în IT de la Universitatea Durham îşi propune să înlocuiască băncile din lemn cu pupitre de tipul touch-screen, permiţând copiilor atât lucrul individual, cât şi în echipă, profesorul, la rândul său, dispunând de o consolă instalată la catedră, monitorizând astfel activitatea fiecărui elev, evitându-se, în acelaşi timp, mulţimea de materiale - suport.

Aş concluziona folosind cuvintele lui William Allin: "Educaţia nu este răspunsul la întrebare. Educaţia este calea spre răspunsul la toate întrebările!". Aceasta este ideea care se regăseşte şi în moţiunea simpla pe educaţie iniţiată de grupul parlamentar al PSD, moţiune care a fost aprobată în plen.

Domnul Eugen Nicolicea:

Da. Vă mulţumesc.