Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Dau cuvântul domnului deputat Nicolae Bud.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Bud:

Doamna preşedinte de şedinţă Daniela Popa,

Doamnelor şi domnilor colegi,

O să mă străduiesc să prezint în rezumat declaraţia mea politică de astăzi pentru a da prilejul mai multor colegi de-ai noştri să se poată exprima de la microfon.

Duminică, 22 februarie 2009, s-au comemorat la Băseşti, în Maramureş, 90 de ani de la naşterea marelui iubitor de România, Gheorghe Pop de Băseşti. Ieri, 23 februarie, a fost ziua în care s-au împlinit, drept pentru care gândesc că se cade să-i dăm preţuirea cuvenită şi de la această tribună a Camerei Deputaţilor.

Sunt oameni la naşterea cărora pe bolta cerească se aprinde o stea. De acolo, din înalturi, steaua ce-a răsărit la cea dintâi suflare a pruncului abia ivit pe lume, îi supraveghează acestuia paşii prin viaţă, îi binecuvântează cărările norocului, îi ascultă bătăile inimii, îl protejează de duhuri rele, îl inspiră în gesturi predestinate memoriei.

Gheorghe Pop de Băseşti este un astfel de român, de maramureşean de-al nostru, însemnat cu stea în frunte.

S-a născut printr-o hotărâre a sorţii să poarte întreaga viaţă pecetea dorului de mai bine pentru semenii săi români risipiţi în căuşul carpatic ce făcea pe atunci diferenţa între românii de dincoace şi de dincolo. A preluat din faţă torţa făcută să lumineze poteca românilor transilvăneni către o viaţă demnă şi purtătoare de noroc, dar mai ales spre acel petic de rai numit libertate. Ursitoarele i-au hotărât destinul semenilor săi vorbitori de aceeaşi limbă şi doritori de izbăvirea asupririi.

"Noi vrem să ne unim cu ţara!", iată dorinţa ce părea scrisă cui litere de foc în sufletul ardelenilor, din veacuri neştiute, pe care copilul ivit pe lume la Băseşti a înţeles-o, şi-a însuşit-o şi a servit-o până la suflarea cea din urmă.

Să ni-l amintim pe Gheorghe Pop de Băseşti în anul Memorandumului.

Din 1881 fusese creat Partidul Naţional Român, ca semn al maturizării mişcării politice a românilor din Ardeal. Nouă ani mai târziu, este redactată această plângere către împăratul de la Viena, menită să atragă atenţia asupra necazurilor lor. Memorandumul asta şi înseamnă: de ţinut minte. Rezultatul se dovedeşte dezastruos. Delegaţia care făcuse atâta drum pentru a depune memoriul în mâna împăratului nu este primită în audienţă. Textul, în plic închis, ajunge în cancelaria imperială, de unde este trimis guvernului ungar. Procesul care urmează pronunţă pedepse. Doctorul Ion Raţiu este condamnat la doi ani de închisoare. Preotul Vasile Lucaciu primeşte cinci ani. Gheorghe Pop de Băseşti, semnatar al acestui document memorabil, primeşte la rându-i o perioadă de detenţie de un an.

Ilustrul patriot, alături de numele altor eminenţi luptători pentru dreptate şi libertate revendicate de românii din Transilvania se va manifesta în permanenţă.

Aşa cum ştim, în împrejurările create de situaţia de pe teatrul de război, în toamna anului 1918, Austro-Ungaria se destramă ca stat, drept pentru care Partidul Naţional Român din Transilvania difuzează la 12 octombrie 1918 o declaraţie.

Era formulat dreptul naţiunii române la deplină libertate naţională. În săptămânile următoare, în Transilvania, Maramureş, Crişana şi Banat sunt înfiinţate gărzi militare şi consilii naţionale româneşti. În noaptea de 30 spre 31 octombrie se constituie Consiliul Naţional Român. Acesta hotărăşte să-şi asume "puterea deplină de guvernare asupra teritoriilor locuite de români în Ardeal şi Ţara Ungurească".

Ajungem astfel la Adunarea Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie, ziua pe care azi o ştim ca fiind ziua noastră naţională, sărbătoarea românilor de pretutindeni. Ajungem astfel al reuniunea a peste o mie de delegaţi ai secţiilor de votare şi ai diferitelor asociaţii profesionale şi culturale. Această întâlnire istorică a fost încredinţată spre conducere celui mai vârstnic dintre liderii ardeleni aflaţi în fruntea evenimentului - Gheorghe Pop de Băseşti.

Acolo, pe Platoul Romanilor, prin iarba atacată de colţii de frig şi vreme potrivnică, de la tribuna de unde se vedea locul tragerii pe roată a lui Horia şi Cloşca, pe pajiştea unde încă mai dăinuiau tropotele copitelor calului înaintând în marşul triumfal al domnitorului Mihai Viteazul, unificatorul, de acolo Vasile Goldiş, o altă minte luminată a momentului, citea Hotărârea de Unire.

I-a fost dat lui Gheorghe Pop de Băseşti să-şi încheie drumul prin această lume la puţină vreme după aceea. Dar a avut din partea Celui de Sus binecuvântarea de a fi apucat să prindă în căuşul urechilor acele cuvinte înscrise în Declaraţia de la Alba Iulia.

"Adunarea Naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, în ziua de 1 decembrie, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România". Visul se împlinise.

Dacă este să ne amintim ce spunea marele Nicolae Iorga despre un mare spirit românesc, mi-aş propune să-i parafrazăm zicerea aplicând-o cu îndreptăţire lui Gheorghe Pop de Băseşti.

"Când auzim pronunţându-i-se numele, propun să ne sculăm în picioare", ceea ce cred dă este cazul să facem şi noi în această clipă!

Vă mulţumesc. (Pasaje din declaraţia politică au fost completate conform materialului depus de domnul deputat la preşedintele de şedinţă.)

Doamna Daniela Popa:

Mulţumesc, domnule deputat.