|
Doamna Sanda-Maria Ardeleanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Bună dimineaţa, stimaţi colegi. Declaraţia mea politică de astăzi va fi sub forma unei scrisori deschise către românii de departe. Se spune că, până la urmă, şi viaţa ne este un îndelung pelerinaj, iar noi înşine fiinţăm pe pământ în calitate de călători neobosiţi ai căutării. Iar despre voi se mai spune că sunteţi români de două ori. Sunteţi, mai întâi, cei de-acasă, şi sunteţi, apoi, cei care răspândesc şi mai multă românitate în lume. Sunteţi şi suntem români. Şi tresărim împreună la acordurile profunde ale Imnului naţional şi la vorba românească auzită în lume şi la cântecele pline de ţară, de alean şi de dor ale Sofiei Vicoveanca ori Grigore Leşe. Cu toţii suntem una: suntem români şi simţim româneşte. Iar voi, ca şi noi, sunteţi, întâi şi-ntâi, suflet în sufletul neamului din care vă trageţi. Sunteţi doar părelnic departe, sunteţi români risipiţi în pretutindenea lumii. Şi vă respectăm curajul, şi pentru asta, şi preţuim faptele voastre, pentru că, prin ele, cu ele, ne purtaţi şi pe noi în universul planetei. Cu voi, buni sau mai puţin buni, se răspândeşte şi sporeşte imaginea ţării, mănăstirile Bucovinei, pâinea aburindă din vatră şi rodul toamnei. Departe de ţară, dar atât de aproape de ţară... Ţara sufletului este totdeauna necuprinzător de cuprinzătoare. Sunteţi români oriunde v-ar purta drumurile, preocupările şi căutările temerare, provocările vieţii şi nimic nu doare mai rău decât dorul de ţară, dorul aprig de părinţii ori copiii pe care i-aţi lăsat pe la casele voastre. Un foarte iubit poet român, un fel de Nichita Stănescu al Iaşilor, şi l-am numit, cu asta, pe Mihai Ursachi, zece ani şi el pribeag prin cele amare exiluri, spunea că depărarea de locurile româneşti a trăit-o ca... "peştele încins în ulei"! Desigur că sunteţi vremelnic departe, dar ne dăm seama că orice realizare notabilă merită un fel de jertfă. Suntem departe unii de alţii doar o vreme, pentru că sufletul nu se poate despărţi pururea de căldura vetrei, de prispa casei natale. Şi de aceea, preţuim eforturile voastre, numai de voi ştiute şi îndurate, şi vă iubim pentru că ne purtaţi ţara prin faptele voastre, iscate din sudoare, din asiduă preocupare, din talent ori creativitate. Căci, până la urmă, sunteţi constructori de imagine şi ziditori de ţară, şi munca voastră cinstită şi bună, de orice fel, de la şantier ori de prin ambiţioasele amfiteatre universitare, nu poate produce decât cinste. De aceea, ne este şi nouă bine că viaţa aceasta, lumea aceasta şi planeta aceasta se îmbunătăţesc şi se sporesc cu o fărâmă de bunătate şi de frumuseţe şi din pricina voastră, din concursul vostru nebănuit de spornic. Vă preţuim pentru că şi prin eforturile voastre îndrăzneţe ţara aceasta arată mai bine. De-ajuns să vedem cum şi din munca voastră ţara s-a metamorfozat spre bine, cât de frumos s-au primenit, estetic, gospodăriile şi satele noastre. S-a construit frumos şi atât de mult şi din sudoarea voastră, pusă în slujba lui "mai bine", "mai trainic", "mai modern". Talent, muncă, ingeniozitate, creativitate "made in România" alcătuiesc un fericit ansamblu de valori româneşti prin care România exportă... România! Căci, la urma-urmei, România însăşi nu este numai cea înfăţişată de high-life-ul spilcuit care ne reprezintă la Bruxelles ori Strasbourg. Nu. România e număr şi putere prin voi, armatele imense de anonimi purtătoare de molcomia graiului, de omenia şi vrednicia neamului din care vă trageţi. Şi dorul vostru şi lacrimile voastre ne dor şi pe noi, aşa cum împlinirile şi bucuriile voastre ne bucură fără de seamăn. Ne faceţi ca departele vostru să fie aproapele nostru, voi - români de două ori! Acolo şi aici, într-o singură simţire. Acolo şi aici, departe şi aproape, pentru totdeauna şi împreună - români! Vă mulţumesc.
|