|
Domnul Ioan Oltean: Doamnelor şi domnilor colegi, Deschidem şedinţa săptămânală consacrată declaraţiilor politice. Astăzi, vom începe cu Opoziţia, care este atât de prezentă şi de dornică să facă declaraţii după o lună şi jumătate de vacanţă parlamentară, de evenimente numeroase care le-au creat subiecte dintre cele mai interesante. Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidul Social Democrat+Partidul Conservator, şi o rog pe doamna Doiniţa Chircu, din partea Grupului parlamentar al Partidul Democrat Liberal, să se pregătească. Domnule deputat, aveţi cuvântul.
|
|
Domnul Ioan Stan: Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Dragi colegi, A mai trecut un an, deloc uşor, în care, deşi ne-am străduit, cel puţin noi, trăitori pe tărâmuri fălticinene, n-am reuşit să trăim mai bine, ba chiar nici măcar la fel de "bine" ca în 2008 n-am mai reuşit s-o ducem. Ne-au ajutat "întru această ispravă", cum se spunea într-o vreme sadoveniană pe uliţele Fălticeniului, "chibzuirea cu înţelepciune a banului public virat la bugetul statului, împărţirea dreaptă a aceluiaşi ban public având ca unic principiu conducător nevoia comunităţilor locale, neimplicarea politicului în administraţie" şi mă opresc pentru că nu mai am ghilimele şi mă tem să nu cumva să fiu greşit înţeles. Nu de alta, dar n-aş vrea să-mi privez localitatea de suflet şi de domiciliu, Fălticeniul, şi de ce brumă de parale s-o mai strecura printre degetele celor de la putere cu destinaţie spre malul Şomuzului. Aşa că, mai bine mai vorbesc o dată şi încă o dată şi ori de câte ori va fi nevoie ca să mă fac auzit despre mult doritul, promisul şi aşteptatul spital municipal din Fălticeni. Şi am să vă mai spun o dată că ceea ce s-a aprobat şi chiar edificat parţial sub guvernare PSD până în anul 1997, nu a devenit nici până azi ceea ce trebuia să fie. Ba, mai mult, proiectul iniţial a suferit mai multe transformări, plătite desigur sub numele de noi proiecte de fezabilitate din puţinii bani ce s-au mai strecurat printre degetele potentaţilor responsabili, transformări ce au condus la reconsiderarea destinaţiilor sanitare a spaţiilor şi apariţia unor locuinţe denumite iniţial "de serviciu" şi la terminarea edificării lor, vom mai vedea cum se vor mai chema. Am să vă spun din nou că, urmare şi a insistenţelor noastre, în anul 2008, adică după ceva ani de când construcţia începută se ruina spre disperarea celor aflaţi în situaţia de a avea nevoie de îngrijiri spitaliceşti, într-o vizită mult mediatizată pe plan local, ministrul de atunci al sănătăţii promitea şi chiar aloca prin buget 40 de miliarde lei vechi pentru investiţia fălticineană, bani din care la Fălticeni n-a mai ajuns nici un leuţ din splendidul motiv, invocat încă la începutul acestui cuvânt, că primarul de atunci şi de acum al Fălticeniului a sărit din barca galben-albastră în cea portocalie, ceea ce ministrul sănătăţii de atunci n-a putut înghiţi. Am mai avut parte şi în 2009 de promisiuni pentru, deocamdată, iluzoriul nostru spital, vreo 10 miliarde de lei vechi, pentru cea de a doua jumătate a anului, cu menţiunea infailibilă "dacă vor exista resurse", ceea ce n-au existat "Sfânta criză" a rezolvat şi asta ca pe multe alte neputinţe ale celor ce trebuiau, conform promisiunilor electorale, să ne facă să trăim bine! Doamnelor şi domnilor colegi, Cu riscul de a deveni obositor, precizez că vorbesc despre un aşezământ sanitar menit să rezolve problemele de sănătate a peste 170.000 de oameni din Fălticeni şi zona arondată. Cu speranţa că voi impresiona pe cei ce strâng baierele pungii când aud de oraşul meu, vă spun că aşa-zisul spital municipal funcţionează într-o clădire ce datează din anul 1851. La vremea aceea, i-au trebuit acelui făcător de bine care s-a chemat Iftimie Stamati, protoiereu, nouă ani spre a aduna banii şi a ridica spitalul. În anul 2010 trebuie să-l putem egala pe Iftimie Stamati! Deşi în anul 2010 nu putem decât să aducem, prin cuvânt, rugămintea şi speranţele Fălticeniului în faţa dumneavoastră. Pentru că sănătatea celor de care vă vorbesc mai poate fi îngrijită numai în spaţiul oferit de lucrarea protoiereului cu smerenie amintit, municipiul rămânând, ca urmare a redobândirii de către proprietari a imobilelor respective, fără maternitate şi fără secţie de boli contagioase. Sunt extrem de îngrijorat că gândurile de descentralizare ale ministrului sănătăţii ar putea lăsa grija asigurării finalizării şi punerii în funcţie a spitalului, pe care încă îl mai credem al nostru, la voia unui primar de la care de cinci ani nu auzim decât că n-are bani. Cer cu tăria născută din asumata răspundere în faţa concetăţenilor mei să se găsească resurse pentru terminarea construcţiei şi darea în funcţiune a Spitalului municipal Fălticeni. Invit pe cei ce pot hotărî aceasta să ne dea un răspuns desluşit pentru că şi-au luat asupra lor răspunderea pentru binele poporului român din care, cu cinste, fac parte şi oamenii plaiurilor care m-au trimis aici. Mulţumesc.
|