Parliamentary debates

Domnul Mircea Duşa:

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Deschid lucrările şedinţei dedicate declaraţiilor politice.

Astăzi începem cu Grupul parlamentar al PDL.

Are cuvântul doamna deputat Sanda-Maria Ardeleanu.

Doamna Sanda-Maria Ardeleanu:

Bună dimineaţa!

Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Pentru că luna martie este şi luna sărbătoririi francofoniei, mi-am intitulat declaraţia mea politică de astăzi "Francofonia românească, încotro?".

În martie 2010, sărbătoarea francofoniei în întreaga lume este pusă sub semnul aniversării a 40 de ani de existenţă a Organizaţiei Internaţionale a Francofoniei (OIF). Pentru aceasta, ca în fiecare an, de altfel, Abdou Diouf, Secretarul General al OIF, a propus ca temă generală de dezbatere: "Préparer la Francophonie de demain" ("Să pregătim Francofonia de mâine").

În opinia noastră, pentru noi, românii, să te gândeşti la ce va deveni francofonia, ca mişcare culturală, socială şi politică ce porneşte de la ideea cultivării limbii franceze ca limbă de comunicare în plan internaţional înseamnă, mai întâi, să recunoşti parcursul acestei limbi în spaţiul românesc, mai apoi să continui să cultivi limba franceză în contextul relaţiilor economice, sociale, politice şi culturale cu statele membre ale lumii francofone, în fine, să crezi în plurilingvismul european ca unică şansă de dezvoltare a entităţilor care formează Noua Europă. Şi toate acestea se pot întâmpla pentru că mişcarea francofonă promovează acele valori umane ce conduc la toleranţă, solidaritate, respectul şi dezvoltarea identităţii naţionale, diversitatea şi varietatea culturilor şi tradiţiilor în interiorul spaţiului francofon, în întreaga lume.

"Istoria României a devenit modernă atunci când românii au descoperit Franţa şi Revoluţia franceză", spunea Nicolae Manolescu, ambasadorul ţării noastre la UNESCO. În secolul al XVIII-lea, odată cu traducerea lui Voltaire sau Fénelon în limba romană, franceza a devenit limba diplomatică, primul Consulat francez fiind înfiinţat la Bucureşti în 1795, sub conducerea lui Emile Gaudin. La numai un an distanţă, la Iaşi, apare cel de-al doilea consulat, dar şi primul ziar în limba franceză, "Le Courrier de Moldavie". Paul Morand, în cartea sa "Bucarest", avea să spună, la începutul secolului XX, că independenţa română s-a născut din naveta pe care românii o făceau între Paris şi Bucureşti ("De ces navettes entre Paris et Bucarest est née l'indépendance roumaine").

În 1838, profesorul Jean-Alexandre Vaillant publică primul dicţionar francez-român. Franceza începe să fie predată în majoritatea şcolilor din Bucureşti şi Iaşi, iar în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, franceza devine obligatorie în toate şcolile româneşti. Apar primele ziare în limba franceză: "La Voix de la Roumanie" ("Vocea României"), "Le Moniteur Roumain", "Le Journal de Bucarest". Aproape toţi scriitorii generaţiei 1848 au început prin a scrie în franceză: Alecsandri, Russo, Kogălniceanu. Odobescu şi Haşdeu, la începutul secolului XX, îşi făceau corespondenţa privată în limba franceză.

Istoricii francezi Jules Michelet şi Edgar Quinet susţin independenţa statului român obţinută în 1877. Prima constituţie se inspiră profund din modelul francez. Este "epoca de aur" a francofoniei în România. Toate domeniile vieţii româneşti sunt puternic influenţate de cultura franceză.

La Paris, o întreagă elită românească scrie, publică şi animă saloanele literare: prinţesa Marthe Bibesco, Hélène Văcăresco, Regina Maria, care publică în 1938 "Histoire de Ma Vie", la Plon; Tristan Tzara inventează Dadaismul; Panait Istrati, Cioran, Eliade şi Ionesco, viitori parizieni, îşi fac studiile în România, iar Institutul francez din Bucureşti devine cea mai importantă Misiune culturală franceză în străinătate.

De altfel, este imposibil să separi literatura română de influenţa franceză: Tudor Arghezi, Baudelaire al nostru, Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Gelu Naum, Gherasim Luca, Ion Minulescu, cu toţii au avut un puternic filon francez al creaţiilor literare, ceea ce îi face să aparţină, în egală măsură, celor două culturi. Să nu uităm că George Călinescu, în "La Découverte de l'Occident", spune că limba română literară a fost fondată pe baza limbii franceze, la începutul secolului al XIX-lea.

Limba franceză a contribuit într-o măsură covârşitoare la modernizarea limbii române. Aşa se face că 15-20% din cuvintele de bază ale limbii române provin din franceză. Limba franceză a avut, pentru limba romană, atât un rol de limbă de tranzit, multe cuvinte din alte limbi intrând în română graţie francezei, cât şi unul de limbă de rezistenţă.

În perioada comunistă, cartea franceză era bine ascunsă, ca o adevărată comoară, în multe biblioteci de români. În Basarabia, românii au cunoscut alfabetul latin mai întâi prin intermediul limbii franceze.

De aici caracterul literar, artistic, "aspectul uman" pe care franceza îl îmbracă în spaţiul românesc, "aerul său de familie", cum spunea Theodor Baconschi, fost ambasador al României la Paris.

În 1989, o lume întreagă descoperă în România o francofonie şi o francofilie miraculos de bine conservate, cărora preşedintele francez François Mitterand le aduce un omagiu în 1991.

Cu prilejul Sommet-ului Francofoniei de la Bucureşti, din septembrie 2006, s-a prezentat locul pe care îl are astăzi francofonia în România: 24 de universităţi membre ale Asociaţiei Universităţilor Francofone (AUF); 40.000 de studenţi care studiază franceza; 14.000 profesori de limbă franceză; adică, 88% dintre tinerii români învaţă franceza cel puţin 4 ani.

Preşedintele Traian Băsescu spunea, cu această ocazie, că "este foarte greu să scoţi România din realitatea sa francofonă", vorbind şi despre necesitatea creării unei universităţi francofone. La fel, Nicolae Titulescu, fondatorul Societăţii Naţiunilor, spunea la mijloc de secol XX: "atunci când este vorba de România şi Franţa e greu să separi sentimentul de raţiune" ("Quand il s'agit de la Roumanie et de la France il est difficile de séparer le coeur de la raison").

Astăzi, dincolo de francofonia statistică, istorică, literară sau artistică, România cultivă francofonia economică, prin miile de companii franceze, belgiene, elveţiene sau canadiene implantate în toată ţara. Este timpul ca România să redescopere un alt important palier al francofoniei: Africa, un continent cu care avem relaţii solide.

Francofonia joacă în continuare un imens rol în modernizarea statului român. Modelul francez este unul viu, atât în domeniul educaţiei, cât şi cel juridic, iar statele lumii francofone reprezintă importanţi parteneri în toate domeniile vieţii sociale, economice, culturale şi politice.

În aceeaşi măsură, francofonia românească trebuie să ne întărească rădăcinile culturale şi istoria, ea reprezentând una din şansele noastre în stabilirea unei relaţii mai bogate şi mai puternice cu trecutul nostru comun.

Vă mulţumesc.