Parliamentary debates

Domnul Mircea Duşa:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Deschidem şedinţa dedicată declaraţiilor politice şi are cuvântul din partea Grupului parlamentar al PSD+PC domnul deputat Ioan Stan.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Cică să te ferească Dumnezeu de adormirea raţiunii, pentru că, în timp ce ea, amărâta, raţiunea adică, strânge perna în braţe, se găsesc unii, profită şi nasc monştri. Că au plăcerea să-i nască e, până la urmă, treaba lor! Dar, vedeţi dumneavoastră, îşi lasă progeniturile în grija şi pe spinarea noastră, cei siliţi, fără vină, la ascultare şi conformare ca nişte cobai.

Să nu bănuiţi, domniile voastre, că sunt vorbe goale. Asistăm, cu adevărat, la naşterea unui monstru! Cum altfel s-ar numi ceva ce nu are cap şi nici picioare, sau, dacă vreţi, nu are nici rădăcini şi nici lăstare noi. Şi cum altfel am putea descrie ce va rămâne dintr-un popor căruia i se ard rădăcinile, adică pensionarii, şi i se retează lăstarii tineri, copiii, adică viitorul!

Acest lucru se pune la cale în aceste zile în care aflăm oripilaţi, din gura unui consilier al primului ministru, că mămicile nu pot fi exceptate de la sacrificiul naţional, pe care îl plănuiesc guvernanţii noştri şi la care au datoria să participe şi ele, cică din solidaritate. Nu ştiu de ce calificare ne bucurăm în ochii acestei doamne consilier a premierului, dar mă cutremur că presupus profesionistele afirmaţii vin din gura unei femei.

Adică mămicile sunt cele solidare, iar copiii lor n-au nici în clin nici în mânecă cu asta. Cu alte cuvinte, indemnizaţia pentru creşterea copilului se diminuează drastic pentru a nu exista "discriminări" şi nu sunt afectate decât mămicile. Dar ele, care şi-au lăsat în aşteptare realizarea profesională, perfecţionarea oferită de practică şi câte altele ce alcătuiesc viaţa unei femei respectabile pentru a fi mame adevărate, nu mai au alte surse de venit în sprijinul creşterii copilului pe care l-au adus pe lume. În cazul familiilor monoparentale, chiar nu există alte resurse financiare dacă părintele a optat pentru concediul de până la doi ani pentru creşterea copilului mic.

Prin ce minune n-ar fi afectaţi copiii de reducerea de la o indemnizaţie de 2200 lei la una de 600 lei şi ce ar trebui să facă mamele lor, părinţii în general, pentru a atenua, fie şi parţial, efectele retezării ajutoarelor oferite de stat. Şi, până la urmă, cu ce câştig s-ar alege vistieria prost gospodărită de cei care ne obligă la solidaritate cu cine ne-a sărăcit de pe urma unui atare demers?

Un studiu al Ministerului Muncii, realizat pentru primul trimestru din 2009, arată că peste 80% dintre părinţii plătiţi de stat au un venit mai mic sau egal cu 706 lei şi, prin urmare, primesc o indemnizaţie de 600 lei. La polul opus, doar 0,28% dintre ei primesc indemnizaţia maximă de 4000 de lei. Asta înseamnă, cu toată creşterea înregistrată de procentul părinţilor cu indemnizaţii mari din martie 2009 până în martie 2010, că economia la bugetul de stat nu poate fi substanţială, având în vedere faptul că părinţii bine plătiţi nu renunţă la serviciu.

Şi poate că, pentru a avea cu ce-şi creşte decent copiii, unele mame s-ar întoarce la muncă, presupunând că firma la care munceau mai există şi le poate reangaja. Dar unde să-şi lase copiii? Nu poţi lua astfel de măsuri fără să ai şi servicii de suport, cum ar fi creşele pentru cei mici. Iar numărul de locuri în creşe a fost insuficient şi până în prezent, în condiţiile în care existau totuşi circa 190.000 de beneficiari ai Legii nr.257 din 31 octombrie 2008, deci 190.000 de copii erau îngrijiţi acasă, de părintele beneficiar de indemnizaţie.

Spuneam, cu toată amărăciunea de care sunt în stare, că ne retezăm în acest fel viitorul. Nu exageram şi nu sunt patetic atunci când spun asta.

Concluziile Raportului Comisiei prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale şi demografice din România, făcut public în septembrie 2009, arătau riscurile unor măsuri incoerente în faţa stării de deteriorare a situaţiei demografice actuale şi recomandau adoptarea urgentă a unor măsuri coerente, care să vizeze diminuarea gradului de deteriorare a situaţiei demografice şi stabilizarea - pe termen lung - a numărului populaţiei.

Ce spun aceeaşi specialişti în faţa perspectivei conturate de măsurile de redresare a bugetului de stat şi pe seama copiilor? Spun că ne ameninţă scăderea gravă a natalităţii şi creşterea masivă a abandonului infantil. Spun că aplicarea unor astfel de măsuri într-un context economic foarte dur, cu efecte majore asupra standardului de viaţă, asupra sensului şi certitudinii va agrava starea demografică şi va aduce amânarea naşterilor într-o măsură incredibilă.

Asta spune un sociolog de la Centrul de Cercetări Demografice. Eu mai spun încă o dată că "somnul raţiunii naşte monştri" şi că lăsând un arbore fără rădăcini şi tinere lăstare nu vom mai avea nicicând păduri, ci numai lemn de foc la care să ne încălzim ca să "trăim bine".

Mulţumesc, domnule preşedinte.