Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bună dimineaţa!

Domnilor, am făcut o greşeală, în Bucureştiul domnului Prigoană şi, în loc să plec pe jos să ajung la Parlament, am plecat cu maşina şi am uitat că în ultimii 8 ani de zile am avut doi primari care au fost aproape de cetăţeni şi împreună cu ei, unii fugăreau câinii şi ceilalţi puneau borduri. Drept pentru care, Bucureştiul a rămas format din oameni şi maşini.

Bună dimineaţa! Haideţi să începem declaraţiile politice.

O să fie o zi frumoasă, sunt convins că sunt colegi care vor ajunge la orele 12 la serviciu, drept pentru care Guvernul va avea un motiv în plus să facă reduceri de personal, aceasta fiind reforma pe care noi o gândim astăzi. Mai glumim şi noi de dimineaţă.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Democrat Liberal sunt 29 de colegi înscrişi în acest moment, PSD+PC - 21, PNL - 25, Grupului parlamentar al UDMR, în acest moment, nu văd pe nimeni; minorităţile naţionale - 2 distinşi colegi, deputaţii fără apartenenţă la un grup parlamentar - 3 colegi în acest moment; deputaţii mai independenţi decât independenţii, aşa cum se numesc ei după noile norme făcute de... Bine aţi venit în Partidul Democrat Liberal, domnule Prigoană! "..doar unul singur, distins coleg, şi, bineînţeles că sunt convins că foarte mulţi vor mai depune astăzi în scris sau vor veni să completeze această listă spunând că şi telefoanele au fost ocupate de dimineaţă şi ieri în Parlament.

Dacă din partea Grupului parlamentar al PDL vreun distins coleg vrea să ia cuvântul?

Domnule deputat, ştiţi, trei minute şi restul o să-i citesc că au depus. Da? Vă mulţumesc.

Domnul Viorel Arion:

Mulţumesc, domnule preşedinte. Viorel Arion - Grupul parlamentar al PDL.

Domnul Viorel Arion:

"Avram Iancu, Luceafărul libertăţii"

Motto: "Uitaţi-vă pe câmp românilor, suntem mulţi, ca cucuruzul brazilor, suntem mulţi şi tari, că Dumnezeu e cu noi". (Avram Iancu, 1848 - Câmpia Libertăţii de la Blaj)

S-au împlinit, la 10 septembrie 2010, 138 de ani de la moartea lui Avram Iancu. Avram Iancu a fost, în fapt, liderul moţilor, comandant de oşti, un adevărat revoluţionar. A fost avocat, un intelectual de frunte care a luptat pentru emancipare socială şi naţională.

În primăvara anului 1848 a participat la începutul evenimentelor revoluţionare din Transilvania şi la Adunarea Naţională de pe Câmpia Libertăţii de la Blaj. Ulterior, va ajunge să conducă armata moţilor împotriva invaziei trupelor maghiare. După revoluţie începe prigoana autorităţilor austriece împotriva lui Iancu.

În februarie 1850 Avram Iancu pleacă spre Viena pentru o audienţă la împăratul Francisc Iosef. Avram Iancu a refuzat decoraţiile imperiale, pe motiv că el a luptat pentru drepturile poporului român, nu pentru medalii şi nu acceptă să fie decorat. Câteva zile mai târziu este chemat la poliţia din Viena şi i se sugerează să primească medaliile imperiale. Refuzând din nou, Avram Iancu este expulzat din capitala austriacă. Neprimind medaliile imperiale, Iancu declara: "...Eu distincţia ce mi s-a acordat, pentru care în ceea ce priveşte persoana mea îi mulţumesc Maiestăţii Sale cu toată supunerea, nu o pot primi atâta timp cât acele făgăduieli nu vor fi împlinite şi dorinţele juste ale naţiunei române nu vor fi satisfăcute, fiindcă în caz contrar, făcând abstracţie de faptul că eu aş fi considerat ca un bărbat de rea-credinţă de către popor, pe care aş fi ţinut numai să-l înşel cu promisiuni goale, dar mi s-ar face imposibilă calea ca să mai realizez ceva în viitor pentru monarhul meu şi pentru naţiunea mea."

În anul 1850 îşi face testamentul, un scris scurt, dar cuprinzător, care oglindeşte întreaga sa dorinţă faţă de poporul pentru care a luptat, poporul român, pe care nicio forţă străină nu a reuşit până în zilele noastre să-l îngenuncheze, şi nu va reuşi niciodată, în vecii vecilor. În testamentul său, Avram Iancu spune: "Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocmai acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare ca mi-ar spune că viitorul este nesigur. Voiesc, dar şi hotărât dispun ca după moartea mea, toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii, pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi; tare crezând că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele".

Avram Iancu a fost contemporan cu Mihai Eminescu. Putem spune, fără să greşim, că România a avut pentru scurt timp doi luceferi în constelaţia naţională. Unul menit să înalţe spre eternitate sufletul nemuritor şi sensibil al neamului românesc, celălalt menit sa facă să-i vibreze inima de mândrie şi patriotism.

Inimă şi suflet. Vorbele înălţătoare ale criticului George Călinescu, dedicate poetului nostru naţional, se potrivesc ca o mănuşă şi pentru celălalt luceafăr românesc, luceafărul libertăţii, Avram Iancu.

"Ape vor seca în albie şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea se va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strângă toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale".

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos, distinse coleg, numai o secundă.

Mulţumesc mult.