Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Bună dimineaţa!

Stimaţi colegi,

Declar deschisă şedinţa consacrată declaraţiilor politice de astăzi, 5 octombrie 2010.

Astăzi vom începe cu opoziţia, să-i dăm satisfacţie, să nu aibă zi fără bucurii, şi o să-l rog pe domnul deputat Ioan Stan, din partea Grupului parlamentar al Partidului Social Democrat, să poftească la microfon, iar pe domnul deputat Cristian Mihai Apostolache, din partea puterii, îl rog să-şi pregătească intervenţia.

Domnule deputat, vă ascultăm cu maximă atenţie.

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, vă spun şi eu, şi bună să fie!

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se doreşte a fi un semnal de avertizare asupra prăbuşirii, fără precedent, în zone cunoscute ca suburbane, a comportamentului, incluzând şi limbajul unora dintre politicienii zilei.

Fac precizarea că astăzi nu voi face nicio referire la desantiştii care au fost pe data de 3 octombrie la Suceava, decât poate într-o viitoare declaraţie, unde vă voi relata pe larg ce s-a întâmplat acolo.

Mai ales atunci când se află în deplasare prin judeţele patriei noastre, unde interese de partid şi nu de naţiune le poartă paşii, personajele care chiar se consideră importante în cotidianul politic, demonstrează prin modul de adresare, prin atitudine faţă de interlocutori, dar mai ales prin conţinutul discursului, gândirea obtuză a celor născuţi direct în ciubote, cum spunea popa la noi în biserică atunci când îi mustra pe unii pentru proastă purtare.

Ce anume i-o fi încredinţat pe aceştia că în provincie îţi poţi permite să vorbeşti ca în garnizoana lui Moş Teacă, nu v-aş putea spune.

Vă pot spune, însă, cum s-a pornit "conducerea superioară" a unei astfel de formaţiuni să-şi ungă şefii de formaţie teritorială la Suceava. Şi-au făcut treaba şi au purces la oarece conferinţă de presă, pentru că, nu-i aşa, este bine să se ştie la popor că existăm, ne organizăm şi aspirăm la mai mare.

Acum trebuie să ştiţi, domniile voastre, că ziariştii suceveni nu se numără printre condeiele din a căror peniţă curge lapte şi miere la poruncă. Nici duhul blândeţii nu-i stăpâneşte când e să te întrebe ceva din ce ceea ce cred ei că este bine să se ştie. Dar nici din cale-afară nu prea sar, iar meşteşugul şi-l practică fără rabat.

Aşa că, la conferinţa de presă, la care domnul politician a crezut că reprezentanţii presei sucevene sunt nişte mieluşei intimidabili, s-au petrecut întâmplări de poveste, şi chiar dacă politicianul cu pricina nu mai învaţă la vârsta lui să se poarte, măcar altora să le fim de folos, arătându-le cum nu trebuie să se încumete a se înfăţişa.

Au îndrăznit reprezentanţi ai mass-media sucevene să-l întrebe pe domnul preşedinte de partid aflat la guvernare, care este şi ministrul apărării, dacă este adevărată ştirea că preşedintele executiv al partidului său va candida la preşedinţia României. Au primit, pe un ton fără echivoc, răspunsul că această informaţie este destinată doar urechilor membrilor de partid. Faptul că lansase ştirea în Conferinţa organizaţiei sucevene, ale cărei lucrări tocmai se încheiaseră, şi la care aceiaşi ziarişti fuseseră în sală, i-a fost amintit desigur, îndată, domnului ministru preşedinte. Asta a fost de natură să-l enerveze şi să-l determine a declara că "Nu m-a interesat dacă presa este înăuntru. Dacă voiam, nu intra presa în sală".

Venită după afirmaţia anterioară, care viza faptul că "în bucătăria politică a unui partid nu intră ziariştii" şi că "mesajele noastre au fost pentru colegii noştri", amabila declaraţie a domnului general a fost completată cu altele asemănătoare. La un moment dat, vorbitorul a spus chiar că unul dintre ziarişti ar trebui evacuat de la conferinţa de presă, cu precizarea că "rolul unui român este să pună întrebări de bună-credinţă". Mai ales, adăugăm noi, unui om politic al cărui crez exprimat public cu această ocazie este "Când este vorba de România şi de români, nu discut nici cu mama".

Pe lângă aceasta, s-a mai reţinut în timpul aceleiaşi conferinţe de presă că deşi în lumea politicii sunt doi într-unul, în "eroul declaraţiei mele la întâlnirea cu ziariştii era disponibil doar preşedintele partidului, ministrul putând fi abordat cu întrebări de resort doar la sediul Ministerului Apărării. Şi asta, pentru că domnia sa nu amestecă politica cu securitatea naţională, aşa cum a binevoit să afirme.

Se pare, însă, că şi cu disponibilitatea domnului preşedinte de partid, au fost ceva probleme. La întrebări legate de ce înseamnă "protecţie socială ţintită", menţiune trecută în programul partidului păstorit de oaspetele Sucevei, curioşii au fost trimişi imperativ la studii individuale, urmat de o posibilă seminarizare.

Nu cred că se vor deplasa ziariştii suceveni la Bucureşti să-i repete, la minister şi la simpozionul ştiinţific, domnului ministru şi domnului preşedinte, întrebările rămase fără răspuns la Suceava. Cred că, de fapt, nu mai vor să-l întrebe nimic pe domnul general, ministru şi preşedinte de partid. Şi asta pentru că s-a lămurit în mare măsură, consultând mapa cu documente, pe care au primit-o atât ei, cât şi participanţii la conferinţa de alegeri.

Spre deplina lămurire a domniilor voastre, vă spun că mapele conţineau, printre altele, un material intitulat "Realizările UNPR, un rezumat al programului intitulat "O altfel de politică", imnul partidului, "Noi suntem români", şi un citat dintr-un articol publicat de Mircea Eliade, în 1937, în revista naţionalistă "Vremea". Este anul în care Mircea Eliade a candidat pe listele partidului "Totul Pentru Ţară" (expresia politică a Mişcării Legionare) şi a fost ales deputat legionar în Parlamentul României.

Şi dacă mai aveţi întrebări ştiţi unde să vă adresaţi!

Mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.