Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Din partea Grupului parlamentar al PDL, distinsul meu coleg, aveţi cuvântul.

Se pregăteşte domnul Mocanu. V-aţi înscris printre primii. Aţi petrecut cu mici şi bere, se vede!

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Nicolae Bud:

Bună dimineaţa, domnule preşedinte şi stimaţi colegi!

Hristos a înviat!

Ne aflăm după Săptămâna Luminată şi simţim asupră-ne încă îndemnul de a ne gândi de bine unii la alţii, dominaţi de nevoia de împăcare, de înţelegere faţă de semeni, de imboldul de a face câte ceva în interesul şi beneficiul semenilor.

Dintr-o asemenea stare sufletească vine şi gestul meu de a vă propune să medităm împreună la situaţia dramatică în care se zbat semeni de-ai noştri, aduşi la disperare de reguli care îi sufocă. Întrebarea mea de început este: chiar să nu existe nicio ieşire pentru aceşti năpăstuiţi ai sorţii?!

Pe scurt, despre ce este vorba: la Baia Mare fiind, am fost căutat de domnul Gheorghe Cosmuţa - preşedintele unei organizaţii binecunoscute "Asociaţia proprietarilor de păduri, păşuni şi terenuri agricole din Ardeal". Acest destoinic bărbat mi-a relatat cu lacrimi în ochi situaţia creată prin atribuirea pădurilor şi păşunilor unităţilor administrativ-teritoriale în raza cărora se situează. Mi s-a şi înmânat o scrisoare deschisă, pe care o ţin la dispoziţia celor interesaţi, din care citez: "Ţăranii ardeleni îndreptăţiţi în reconstituirea dreptului de proprietate asupra composesoratelor comunale de păduri şi păşuni, conform Legii nr.1/2000 art.26, au fost deposedaţi de aceste proprietăţi de către instituţiile statului român cu atribuţii legislative, executive şi judecătoreşti."

Sunt formulate în acest text de scrisoare deschisă acuzaţii grave, exprimând năduful unor oameni legaţi sufleteşte de acele locuri, trecute prin lege în dreptul altora, dar şi condiţionaţi în existenţa lor de întreţinerea şi exploatarea acestor pământuri acoperite de păduri ori păşuni. Se recurge la cuvinte grele adresate oficialităţilor şi nu mă pot face că nu observ că iniţiativa de a mi se adresa şi mie acest memoriu vine din speranţa că am putea întârzia asupra celor semnalate, căutând unde se află dreptatea şi unde sunt neregulile, şi cum ar putea să fie găsită soluţia care să împace lucrurile şi să numească dreptatea unde îi este locul.

Sunt îndemnat în acest demers în termenii dreptului meu la rostire directă în faţa domniilor voastre, susţinut o dată în plus de nemulţumiri de acelaşi ordin, exprimate public prin presă ori în cadrul reuniunilor special consacrate situaţiei fondului silvic din alte zone ale ţării.

Strigătul de revoltă pus pe hârtie de maramureşenii mei îşi are cutii de rezonanţă, după cunoştinţa mea, şi în alte judeţe. Se cuvine să le dăm atenţie şi să le evaluăm conţinutul şi consecinţele într-un timp cât mai scurt.

Nu îndemn - Doamne fereşte! - la ignorarea legii ori la atacarea ei pe temeiuri voluntariste, argumente improvizate şi nesusţinute, dar nici nu cred că mi-aş ierta dacă nu aş face tot ce ţine de mine pentru limpezirea situaţiei în care se găsesc o serie de semeni ai noştri.

Aceşti oameni, domnilor colegi, cred în dreptatea lor. Să-i sprijinim în a afla adevărul curat şi să intervenim acolo unde se va constata că este neapărată nevoie de o atitudine corectă din partea noastră.

Mă simt dator să vă comunic un fapt: îndoiţi sub povara situaţiei în care au ajuns, atât membrii Asociaţiei proprietarilor de păduri, păşuni şi terenuri agricole din Ardeal, cât şi persoane fizice şi juridice din Maramureş şi-au adunat glasurile, căutând să fie auziţi de conducătorii europeni şi de diverse instanţe internaţionale.

Cred cu sinceritate că aceia ce trebuie, înaintea altora, să-i asculte şi să le afle păsurile, suntem noi, ce-i pe care i-au votat şi ne-au mandatat să gândim la dreptatea lor.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Domnule deputat, vă mulţumesc foarte mult.