Parliamentary debates

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Bine aţi venit!

Şi minorităţile au... Ce zi importantă! Domnule, ce face Sfântul Duh ăsta, când s-a pogorât asupra parlamentarilor. Nu-mi vine să cred.

Bine aţi venit! Pe domnul Răţoi l-am văzut, deci Iaşiul este prezent, domnul Mocanu; domnul profesor Stanciu, bine aţi venit, bună dimineaţa!

Reorganizăm? Ne reorganizăm. Atunci, până vine domnul Băsescu să ne spună, peste două săptămâni, domnul profesor fiind primul la cuvânt, vă rog frumos să aveţi...

Din partea Partidului Democrat Liberal astăzi este o "prezenţă covârşitoare", lipsesc toţi. Dânşii au fost obosiţi. Aaa! Bună dimineaţa! Dumneavoastră reprezentaţi cu cinste. Am văzut că staţi pe locurile UDMR-ului, aşa am avut impresia.

Domnule profesor.

Domnul Anghel Stanciu:

Distinse domnule preşedinte,

Onorat prezidiu,

Stimate doamne şi stimaţi domni deputaţi,

Domnilor miniştri,

Anul 1600. Un an. Un voievod. Un domnitor: Mihai. O idee: unirea întrutot a Principalelor Române, Moldova, Ardealul şi Ţara Românească.

Asta-i pofta ce-am poftit! Gândea Mihai Voievod Viteazul şi capul i-a căzut la Turda.

Ideea, însă, a unirii tuturor principatelor române deja străbătea veacurile.

Anul 1859. Două principate: Moldova şi Ţara Românească. O idee ce izvorâse din capul lui Mihai, unirea principatelor, un domn, Cuza Vodă şi o nouă ţară, România, se năştea pe harta Europei.

Cuza detronat şi exilat.

1877. "Aşadar, domnilor deputaţi, nu am nici cea mai mică îndoială şi frică de a declara în faţa reprezentanţilor naţiunii că noi suntem o naţiune liberă şi independentă" - Mihail Kogălniceanu, 9 mai, Camera Deputaţilor.

Pe 10 mai, Senatul, pe care acum vrem să-l desfiinţăm, proclama independenţa României.

Anul 1918, 27 martie. Unirea Basarabiei cu România.

1 decembrie 1918. Adunarea Naţională de la Alba-Iulia proclama unirea cu ţara. România.

Marea Unire a fost şi va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românilor. O necesitate istorică. Naţiunea trebuia să trăiască într-un stat naţional, România, se proclama la Marea Adunare de la Alba-Iulia.

Regele Ferdinand Întregitorul ratifica Marea Unire.

Anul 1940. Dictatul de la Viena. Pactul Molotov-Ribbentrop, sfârtecarea ţării. Basarabia dispare. Apar regiunile, sovietizate: Regiunea Iosif Visarionovici Stalin, Regiunea Mureş Autonomă Maghiară etc.

Anul 1968. Se reînnoadă istoria prin decizia atent cântărită a primului preşedinte al României, Ceauşescu, retrasând judeţele istorice în limita vechilor graniţe.

1989-'90. Prăbuşirea comunismului în toată Europa. Apariţia Republicii Moldova cu vechile judeţe româneşti, reîntregindu-se, cel puţin la nivel de trasare a judeţelor, vechea Românie, dincolo de Prut.

Anul 2010. Uniunea Democrată a Maghiarilor din România, înregistrată oficial ca organizaţie neguvernamentală, totuşi parte a Guvernului României, iniţiază un proiect de lege privind retrasarea pe teritoriul ţării a cinci macroregiuni şi 16 regiuni de dezvoltare, înglobând cele 41 de judeţe ca ţinuturi administrative.

De reţinut: Macroregiunea V se suprapune, după cele spuse de academicienii noştri, ca fiind 90% din fostul rapt al Dictatului de la Viena. Poate o simplă coincidenţă sau poate o previziune. Iniţiativa a trecut de Senat cu sprijinul Partidului Democrat Liberal, partid de guvernământ. A fost, totuşi, trecută în adormire la Camera Deputaţilor.

Iunie 2011. Preşedintele României, Traian Băsescu, urmaşul, cel puţin calendaristic, al lui Mihai, al lui Cuza, Kogălniceanu, Ferdinand Întregitorul şi chiar Ceauşescu, scoate legea UDMR din adormire. Propune brusc regionalizarea ţării. Nu tu analiză multicriterială, nu tu studiu de impact, nu tu istorie, nu tu cultură, nu tu tradiţie, nimic. Trosc-pleosc, opt regiuni.

Partidul Democrat Liberal se încolonează, clamând cerinţa Uniunii Europene, clamând necesitatea atragerii fondurilor europene. A uitat însă să anunţe Comisia Uniunii Europene, care spune "nu".

UDMR-ul ţipă ca din gură de şarpe, deşi doreşte 16 regiuni şi respectiv cinci macroregiuni.

Uniunea Social Democrată doreşte opt regiuni, dar cu păstrarea judeţelor.

15 iunie 2011. Ziua Z. Consultaţii preşedinte - partide politice. Cum să hăcuim România, fără ca ea să ţipe.

Stop cadru, distinşi colegi parlamentari!

Spiritul Marii Uniri nu trebuie terfelit.

Dumneavoastră, parlamentari ai Partidului Democrat Liberal, ai Uniunii Democratice ai Maghiarilor din România, ai Uniunii Naţionale pentru Progresul României, distinşi deputaţi ai minorităţilor naţionale, opriţi-vă! Ajunge! Deja aţi ridicat capacul cutiei Pandorei. Ce s-a creat cu sacrificii în timp, de peste 600 de ani, o unitate statală, o naţiune, o anumită coeziune socială, de la Mihai Vodă încoace, vreţi, de dragul puterii, să dezmembraţi, să distrugeţi într-o singură zi prin angajarea răspunderii Guvernului.

Ocoliţi Parlamentul şi încălcaţi Constituţia în mod şmecheresc. Nu o modificăm. Nu o încălcăm. Nu creăm regiuni...,

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dom' profesor...

Domnul Anghel Stanciu:

ci micşorăm... judeţele.

Închei, domnule preşedinte.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Vă rog frumos, că aveţi o introducere de zece minute.

Domnul Anghel Stanciu:

Micşorăm judeţele, (nu, că vorbeam de la 8,00 la 8,30) înfiinţând altele: Bucureşti-Ilfov, Centru, Crişana, Banat, Oltenia, Muntenia, Moldova Sud, Moldova Nord, adică opt regiuni administrative. Pentru ce? Pentru menţinerea la putere a Partidului Democrat Liberal? Preţu-i prea mare, domnule preşedinte.

Domnilor guvernanţi,

Să nu uităm că în jurul nostru s-au făcut ţări, provincii cu două-trei milioane de locuitori. Este oare începutul Europei regiunilor în locul celei a naţiunilor? Noi credem că naţiunea română este şi va fi stăpâna acestor meleaguri.

Opriţi-vă, domnule preşedinte! Deja e ultima oră a zilei H.

Art.1 din Constituţie, "România este stat naţional unitar.", începe să devină, prin iniţiativa dumneavoastră, susţinută de Partidul Democrat Liberal, declanşată de ofensiva UDMR, sprijinită de UNPR şi ajutată de colegii de la minorităţile naţionale, un simplu petic de hârtie.

Cel puţin pentru toţi cei care s-au luptat pentru unitatea naţiunii române, Europa unită trebuie să fie a naţiunilor în care România trebuie să-şi ocupe locul de onoare.

Regiunile de dezvoltare sunt artificii. Frumoase, dar efemere pe bolta Europei prospere.

Vă mulţumesc pentru atenţie, stimaţi colegi, şi închei cu ceea ce ştim cu toţii: daţi-le, Doamne, mintea cea de pe urmă tuturor românilor, indiferent de înregimentarea politică.

Vă mulţumesc.

Domnul Valeriu Ştefan Zgonea:

Dom' profesor, vă mulţumim pentru cursul de istorie. Este foarte bun. Între timp şi televiziunile au plecat, şi-au ţinut şi live-ul, s-au şi întors, toată lumea e la cafea.

Daţi-mi voie, înainte de a ruga pe colegul meu de la Partidul Democrat Liberal să ia cuvântul, să vă spun colegii democrat liberali care au depus în scris. Aţi văzut că există o afluenţă de asistenţi şi consilieri ai grupurilor politice, care vin în această perioadă. De fapt, ei scriu cele mai multe dintre aceste declaraţii politice, ca să fim serioşi, poate rămân o dată şi în istorie. În istoria scrisă a Parlamentului. Doamna Claudia Boghicevici, domnul Silviu Prigoană, domnul Marius Rogin, domnul Alin Trăşculescu, domnul Stelică Iacob Strugaru, domnul Daniel Buda, domnul Marius Dugulescu, domnul Andrei-Valentin Sava, domnul Corneliu Olar, domnul Gheorghe Ciobanu, domnul Eugen Uricec, domnul Ioan Balan, doamna Monica Iacob-Ridzi.

Din partea Grupului minorităţilor naţionale, domnul Amet Aledin.

Din partea deputaţilor fără apartenenţă politică, domnul Ioan Munteanu.

Iar din partea deputaţilor independenţi, mai independenţi decât cei fără apartenenţă politică, bineînţeles, domnul Culiţă Tărâţă şi domnul Marian Săniuţă.