Parliamentary debates

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna Adam.

Doamna Luminiţa-Pachel Adam:

Bună ziua!

Declaraţia mea politică se numeşte "Tehnocrat sau politician? Mai bine patriot!".

Tehnocrat, un cuvânt la modă în aceste zile. Toată lumea vrea tehnocraţi, vorbeşte despre ei, are aşteptări de la ei. O definiţie dată de Dicţionarul explicativ al limbii române defineşte tehnocraţia drept orientare social-economică, conform căreia societatea poate fi dirijată în exclusivitate pe baza principiilor raţionalismului ştiinţifico-tehnic, ai căror purtători sunt inginerii şi oamenii de ştiinţă. Dar tehnocraţii au existat dintotdeauna, ne-am mândrit tot timpul cu oamenii de ştiinţă români, personalităţi recunoscute internaţional. Ce te faci când aceste personalităţi au opţiuni politice, când, mergând chiar mai departe, se înscriu într-un partid politic? Asta înseamnă obligatoriu deprofesionalizare? Aşa cum se prezintă astăzi lucrurile, a fi politician devine antonim cu inginer, om de ştiinţă sau, mai simplu, profesionist.

Cum politica nu este o invenţie postdecembristă, tehnocraţia nu este nici ea. Nicolae Iorga spunea: "Un popor care nu-şi cunoaşte istoria este ca un copil care nu-şi cunoaşte părinţii." Şi mă întreb în aceste zile în care cuvântul la modă este tehnocraţia: ne cunoaştem oare istoria?

Spiru Haret, ctitorul şcolii româneşti, a fost primul om de ştiinţă român care şi-a susţinut doctoratul în matematică la Paris, în anul 1876. Spiru Haret a ocupat mai multe funcţii publice care i-au permis să cunoască modul în care era organizată şcoala românească şi în care erau elaborate actele legislative şi administrative. Spiru Haret a ocupat de trei ori funcţia de ministru al instrucţiunii publice, cum se numea atunci ministerul care se ocupa de învăţământ şi educaţie. Spiru Haret a fost deputat în cinci parlamente.

"În politică greşelile nu se răzbună, ci se repară" spunea Petre P. Carp, al doilea mare politician conservator după Barbu Catargiu. A fost absolvent al Facultăţii de drept şi de ştiinţe politice din Bonn, unde a studiat economia politică, filozofia, literatura şi istoria. A fost ministru de externe, parlamentar, a condus un guvern de coaliţie.

Iuliu Maniu a fost membru de onoare al Academiei Române din 7 iunie 1919. Pe 8 noiembrie 1928 Iuliu Maniu a fost desemnat preşedinte al Consiliului de Miniştri.

Şi, tot aşa, Titu Maiorescu, I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, lista personalităţilor este lungă, toţi au fost oameni de ştiinţă remarcabili, toţi au fost politicieni ce au făcut istorie. Imensa cultură i-a ajutat să fie mari oameni de stat şi politicieni adevăraţi. Toţi aceştia, dincolo de faptul că au fost mari politicieni şi mari oameni de cultură şi ştiinţă, au fost patrioţi.

Patriot, cuvânt demodat azi, cuvânt nerostit, un fel de Cenuşăreasă faţă de modernul şi strălucitorul tehnocrat.

Desigur, voi fi aspru sancţionată de opinia publică pentru îndrăzneala de a compara politicienii de azi cu cei enumeraţi mai sus. Dar a blama o întreagă clasă politică mi se pare nedrept. Cei pe care i-am pomenit mai sus au făcut parte dintr-un parlament, din partide politice, dar istoria îşi aminteşte doar despre unii dintre ei. Asta înseamnă că niciodată nu au fost toţi la fel, că în orice societate existau oameni remarcabili, dar existau şi nonvalori.

În ultimii 25 de ani, sportul naţional al românilor este blamarea zi de zi a ţării. Am uitat să ne respectăm locul natal cum ne respectăm părinţii sau, poate, nici pe ei nu-i mai respectăm! Am uitat să ne preţuim amintirile, copilăria, familia, prietenii, iubirile, am uitat că suntem români. Am uitat de cel mai mare tricolor din judeţul Harghita, am uitat de bentiţa din Covasna. Ne-a rămas doar plăcerea de a ne denigra ţara, de a spune că a fi român înseamnă de fapt să fii hoţ, corupt, sărac, fără speranţe sau perspective.

Ilie Vaşca din Pătrăuţi a spus odată, în româneşte, în lagăr: "Românul n-a stat în genunchi niciodată decât în faţa lui Dumnezeu".

Deci, cred eu, criteriul după care ar trebui să-i alegem pe cei care ne conduc este patriotismul. Avem nevoie de oameni care să-şi iubească ţara şi apoi pot fi şi tehnocraţi, şi politicieni.

"Într-o ţară aşa de frumoasă, cu un trecut aşa de glorios, în mijlocul unui popor atât de deştept, cum să nu fie o adevărată religie iubirea de patrie şi cum să nu-ţi ridici fruntea, ca falnicii strămoşi de odinioară, mândru că poţi spune: Sunt român!" - Alexandru Vlahuţă.

Vă mulţumesc.