Parliamentary debates

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Vă rog, domnule deputat Vulpescu.

Domnul Ioan Vulpescu:

Mulţumesc, doamna preşedinte.

Distinşi colegi,

Vă reţin atenţia cu o problemă care, chiar dacă a făcut deja obiectul unor declaraţii politice în plenul Camerei Deputaţilor, este departe de a fi ajuns la o soluţie.

"Îţi dau eu azi şi-mi dai tu când ai" este expresia pe care, când o rosteşti, deja ştii că ai făcut o afacere proastă şi care descrie perfect ceea ce Guvernul tehnocrat doreşte să facă în cazul "Cuminţeniei Pământului".

Decizia Guvernului va genera noi probleme, şi asta dintr-un motiv simplu: este greu de susţinut din punct de vedere legal.

Aşteptăm încă răspunsuri în legătură cu felul în care s-a ajuns la preţul de achiziţie şi la componenţa comisiei de negocieri.

S-a apelat la o subscripţie publică nu pentru că nu ar fi existat cele 11 milioane de euro în bugetul statului, ci pentru că Guvernul nu are o bază legală pentru a plăti această sumă, sculptura fiind evaluată la 5 milioane de euro, adică exact suma pe care Executivul s-a angajat să o plătească din bani publici, sperând că restul de 6 milioane vor fi strânse de la populaţie.

Cum s-au strâns din donaţii doar puţin peste 1 milion de euro, guvernanţii recurg la un artificiu. Plătesc în avans diferenţa de bani, practic un împrumut, urmând ca subscripţia să continue până la sfârşitul anului 2019, şi astfel să fie strânsă întreaga sumă de 6 milioane de euro. Doar că asta este interzis Guvernului să facă, fiind ilegal.

Apoi, cine va mai dona pentru un bun care a fost deja cumpărat, din moment ce populaţia nu a donat înainte. Nu mi se pare o soluţie pasarea răspunderii către viitorul guvern şi nici folosirea acestei tranzacţii drept instrument de campanie electorală.

Mai e de pus o întrebare. După campania de PR în legătură cu statuia, în mare parte ruptă de realitate: Care este relaţia noastră cu Brâncuşi şi cu opera lui? Am înţeles mai bine locul lui în dezvoltarea artei în secolul XX? Am înţeles importanţa operei care este obiectul subscripţiei? O receptăm mai bine? Facem mai mult pentru păstrarea moştenirii sale? Am făcut ceva şi pentru Muzeul Brâncuşi, înfiinţat prin lege? Ce facem pentru îndeplinirea condiţiilor necesare înscrierii ansamblului monumental de la Târgu Jiu în Patrimoniul UNESCO?

Mă tem că nu avem răspunsuri.

Iar în zgomotul acesta mediatic, chiar nu contează faptul că, practic, am pierdut opere de artă importante din colecţia Manu, clasate, multe dintre ele, în colecţia Tezaur, pentru care acelaşi stat, prin Ministerul Culturii, nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune, deşi sumele necesare achiziţionării lor ar fi fost net mai mici?

Comisia naţională a muzeelor şi colecţiilor, într-o luare de poziţie publică, a avertizat în legătură cu faptul că, din seara zilei de joi, 29 septembrie a.c., statutul unor lucrări de artă, ce au aparţinut Muzeului Naţional de Artă şi care au fost retrocedate, ca şi "Cuminţenia Pământului", se va schimba definitiv, pentru că statul, prin Ministerul Culturii, nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune, deşi a fost notificat în acest sens.

Acest lucru s-a şi întâmplat, 15 dintre cele 24 de lucrări de artă fiind acum în colecţii private.

Acum, Ministerul Culturii are obligaţia să explice motivul pentru care nu şi-a exercitat dreptul de preempţiune în acest caz, care sunt criteriile după care evaluează importanţa unora sau altora dintre piesele de patrimoniu aflate în situaţii identice cu piesele din colecţia Manu şi ce alte opere de artă au fost retrocedate şi care este statutul lor actual.

Această intervenţie nu este şi nu are de ce să fie interpretată drept un atac la adresa Ministerului Culturii. Nu despre aşa ceva este vorba. Ea este un îndemn la căutarea unor soluţii fezabile pentru astfel de situaţii.

O soluţie ar fi ca niciun buget al Ministerului Culturii să nu mai fie aprobat dacă din el lipsesc bani pentru finanţarea unui fond naţional de patrimoniu destinat exercitării preempţiunii statului în cazul bunurilor mobile de patrimoniu cultural.

Partidul Social Democrat şi-a inclus această prevedere în oferta sa electorală şi în programul de guvernare. Cred că putem face asta. Ar fi un bun început pentru îndeplinirea obiectivelor în materie de protejare a patrimoniului cultural naţional.

România a trecut prin momente dificile, are nevoie de solidaritate şi de acţiune responsabilă pentru a-şi apăra şi pune în valoare patrimoniul cultural. Investim, astfel, în viitorul nostru.

Pare că am intrat într-o fundătură, iar eşecul subscripţiei pentru achiziţionarea sculpturii "Cuminţenia Pământului" este cel mai îngrijorător semnal referitor la starea încrederii cetăţenilor în stat şi la tăria solidarităţii sociale.

Chiar avem la ce ne gândi: tehnocraţi sau nu.

Ioan Vulpescu, deputat Colegiul nr. 13, Bucureşti.

Doamna Steluţa-Gustica Cătăniciu:

Mulţumesc, domnule deputat.