Parliamentary debates

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

Doamna deputat Camelia Gavrilă, PSD. Se pregăteşte domnul Victor Paul Dobre, PNL.

Doamna Camelia Gavrilă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea de astăzi - insist asupra problemelor legate de contrastele şi presiunile birocratice din sistemul educaţional, în contextul în care sunt extrem de multe paradoxuri pe care le constatăm, multe schimbări, reorientări, o dinamică derutantă, firească poate şi în contextul europenizării, al mutaţiilor din piaţa muncii, din domeniul educaţional.

Pe de altă parte, însă, extrem de încărcate programele, conţinuturi curriculare dense, numeroase discipline şi ore alocate, o presiune birocratică şi asupra profesorilor - motiv pentru care a şi apărut în spaţiul public scrisoarea deschisă a unui coleg, cadru didactic, care semnalează deplasarea accentului dinspre elementele de esenţă, de conţinut didactic, de desfăşurare a activităţilor la clasă, spre nenumărate alte aspecte - formale, birocratice - care schimbă de fapt filosofia educaţională, în detrimentul calităţii predării şi învăţării, ca nucleu al demersului didactic.

Cred că este momentul chiar să ne gândim la ce principii educaţionale alegem, să conturăm o nouă paradigmă şi o nouă filosofie educaţională, în care să ţinem cont şi de tradiţiile şcolii româneşti, dar şi de impulsurile şi evoluţiile europene, spre care privim în mod firesc, să ne gândim că priorităţile trebuie să fie selecţia şi transmiterea informaţiilor relevante, dar şi starea de bine, de apreciere şi mulţumire pe care trebuie să o simtă elevul în clasă şi, evident, aprecierea şi relevanţa activităţii cadrelor didactice.

România are un sistem educaţional valoros, cu specialişti de calitate, aspecte care s-au dovedit viabile de-a lungul timpului. Pe de altă parte, însă, cred că o dezvoltare accentuată a elementelor de incluziune socială, de echitate educaţională şi integrare mai accentuată a generaţiei tinere, care nu a beneficiat poate de un start intelectual, financiar, la fel de favorabil, sunt aspecte importante.

Cuvântul-cheie pe care am structurat întregul meu demers de astăzi este legat de supraîncărcare. Fie că vorbim de supraîncărcare curriculară, în raport cu elevii, cu studenţii, pentru că fenomenul este şi în zona universitară, dar şi în raport cu activitatea cadrelor didactice.

Şi am detaliat aspectele acestea, pornind de la munca dificilă, complexă pe care o presupune activitatea elevului şi activitatea profesorului şi deplasarea mai mult spre birocraţie, spre aspecte generale, în detrimentul individualităţii elevului.

Există apoi un alt aspect, destul de controversat, cel al performanţei obsesive, cu orice preţ. Trebuie să identificăm elevii capabili de excelenţă, să mergem spre ideea de performanţe înalte, de competiţie, dar în acelaşi timp trebuie să ne gândim la suprasolicitarea psihică, intelectuală şi la un demers educaţional care să se adreseze... accesibil tuturor elevilor.

Şi, în sfârşit, presiunea temelor. Pentru că temele pentru acasă sunt o problemă extrem de complexă şi la fel de controversată. Ele au utilitatea lor, de multe ori însă se adună obsesiv, încât vorbim de 8-10 ore de activitate pe zi, chiar dacă există ordine de ministru care încearcă o limitare a acestui lucru.

Şi ar fi de privit şi de preluat şi modele europene şi nu numai - japoneze, finlandeze, nordice, în care accentul se deplasează mai mult spre lucrul în echipă, spre activitatea didactică la clasă.

Sunt câteva soluţii pe care le surprind, în încheiere, legate de o accentuare a elementelor esenţiale, o esenţializare a cunoştinţelor, un echilibru, un dozaj între temele pentru acasă, activitatea în clasă şi starea aceasta de bucurie şi de învăţare frumoasă, plăcută, ludică, care trebuie să echilibreze eventual obsesia excelenţei, a performanţei sau teoretizarea excesivă.

Mulţumesc.

Deputat al PSD de Iaşi, Camelia Gavrilă.

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

Mulţumim frumos, doamnă profesor.