Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

O invit pe colega noastră, doamna Oana Bîzgan.

Se pregăteşte domnul Lucian-Daniel Viziteu, de la Grupul USR.

Doamna Oana-Mioara Bîzgan-Gayral:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Dragi colege,

Dragi colegi,

Astăzi, 2 noiembrie, celebrăm Ziua internaţională a nonviolenţei.

Mesajele şi acţiunile împotriva violenţei trebuie promovate constant, nu doar în spaţiul public şi politic, ci şi în şcoli, spitale, universităţi, instituţii de stat, şi, mai presus de orice, în fiecare familie din România. Numai prin educaţie şi conştientizare publică problema violenţei poate fi restrânsă şi eliminată.

Violenţa este un fenomen complex, ce implică numeroase costuri pentru victimă şi pentru comunitate, costuri care pot fi atât economice, cât şi mai ales sociale.

Violenţa domestică se manifestă în diferite forme şi este esenţial ca toate acestea să fie recunoscute şi tratate ca atare. Deşi cele mai întâlnite forme de violenţă sunt cea fizică, verbală şi sexuală, nu trebuie să uităm că există, inclusiv în România, victime ale violenţei psihologice, economice sau sociale. Actele de violenţă sunt întâlnite aproape peste tot: în familie, în şcoli, la locul de muncă sau pe stradă. O societate în care este tolerată violenţa reprezintă o societate în care coeziunea socială este deteriorată, nesiguranţa dăinuie şi încrederea în comunitatea locală se erodează.

Datele privind violenţa în familie, la nivel naţional, sunt îngrijorătoare în continuare. În primele 6 luni ale acestui an au fost raportate 11.627 de cazuri de loviri sau alte violenţe între membri ai familiei. De cele mai multe ori, cele agresate sunt femeile - 81% dintre victimele adulte sunt femei, iar agresorii sunt exact şi întocmai partenerii lor. În 555 de cazuri, din cele peste 11 mii, victimele au fost minore. Când vorbim despre cum ne raportăm la violenţă, datele sunt la fel de problematice - 55% dintre români consideră că agresiunile sexuale pot fi justificate în anumite condiţii, iar 20% consideră că violul nu trebuie incriminat.

Soluţiile pentru prevenirea şi reducerea violenţei sunt numeroase, de la campanii de conştientizare şi până la finanţarea centrelor de primire a victimelor. Eforturi importante fac, în aceste direcţii, şi foarte multe ONG-uri care oferă asistenţă victimelor şi care susţin eforturile de educaţie şi informare în rândul populaţiei. La fel de importante sunt şi măsurile luate la nivel legislativ, introducerea ordinului de protecţie provizoriu fiind una dintre acestea. În doar primele luni de la intrarea în vigoare a aceste legi au fost emise 1.327 de astfel de ordine de protecţie provizorii, conform unui răspuns primit la o interpelare adresată Ministerului de Interne.

Avem, dragi colege şi dragi colegi, pârghiile şi instrumentele necesare să luptăm împotriva violenţei eficient, fie ea domestică, stradală, în şcoli sau la locul de muncă, şi să asigurăm românilor nu numai mijloacele pentru a combate violenţa, dar şi pe cele necesare creării unui mediu în care toleranţa şi înţelegerea să primeze. Împreună putem ajunge la un viitor mai luminos, unul în care principiul nonviolenţei să se regăsească de facto în tot ce facem.

Vă mulţumesc.

Oana Bîzgan, deputat independent.