Parliamentary debates

Domnul Vlad-Emanuel Duruş:

Reluăm lista deputaţilor înscrişi.

Din partea Grupului parlamentar al PSD, doamna deputat Alina Teiş. Vă invit să luaţi cuvântul.

Doamna Alina Teiş:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi are ca titlul "Ziua Naţională a României".

Doar câteva zile ne mai despart de o sărbătoare importantă: Ziua Naţională a României. O zi în care mândria de a fi român este mai mare ca niciodată, graiul românesc este mai viu ca oricând, portul popular este mai frumos decât orice haină pe care o purtăm.

Este ziua pe care o dedicăm tuturor celor care au ajutat la înfăptuirea României Mari, ziua în care ne reamintim istoria şi o ducem mai departe. Pentru că, în ziua de 1 decembrie 1918, s-a scris una dintre cele mai importante pagini din istoria poporului român, o pagină esenţială, fără de care noi n-am mai fi fost liberi şi nici n-am mai fi avut ocazia să evoluăm, să progresăm, să ne exprimăm liber sau să votăm.

Pentru tot ceea ce avem azi trebuie să fim mândri, să fim recunoscători şi să povestim mai departe istoria noastră, ori de câte ori avem ocazia.

Să revenim însă puţin la istorie. La început a fost unirea Basarabiei cu România, pe data de 27 martie 1918. Mai apoi, unirea Bucovinei cu România, pe 28 noiembrie 1918, iar în final unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Ţara-Mamă, România, pe data 1 decembrie 1918.

În 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat o rezoluţie în care este atestată unirea tuturor românilor din Transilvania şi Banat cu România. La 1 decembrie 1918, politicianul Vasile Godiş a citit rezoluţia Unirii, care suna astfel: "Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureş, Tisa şi Dunăre".

Mai apoi, Legea Unirii a fost ratificată prin decret de lege la 11 decembrie 1918 de către regele Ferdinand şi a fost votată de Adunarea Deputaţilor, în şedinţa din 29 decembrie 1919.

1 decembrie nu a fost singura zi naţională a României. Între anii 1866-1947, 10 mai a fost considerată ziua naţională a României. Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite, iar în memoria acestui eveniment, la 10 mai 1877, Carol a proclamat în faţa Parlamentului independenţa României.

După abdicarea regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, a fost proclamată Republica Populară Română. Astfel, ziua de 23 august a fost adoptată drept ziua naţională, când România a întors armele împotriva Germaniei naziste în cel de-al Doilea Război Mondial.

După Revoluţia din 1989, data de 1 Decembrie a fost proclamată drept Zi Naţională a României.

1 Decembrie este momentul în care toţi românii îşi onorează ţara şi îi cinstesc pe cei care au luptat, pe cei care şi-au dat viaţa pentru ca noi să fim liberi. De 1 decembrie privim la tot ce are mai bun şi mai frumos ţara aceasta, cu speranţa că cei care au plecat în străinătate se vor întoarce, şi tot de 1 decembrie învăţăm cât este de important să ştim istoria acestei ţări. Actul istoric de la 1 Decembrie 1918 ne obligă şi în prezent, după 101 ani, să privim cu mare responsabilitate moştenirea politică şi ideologică pe care o avem de la întemeietorii României Mari.

La mulţi ani, români!

La mulţi ani, România!

Vă mulţumesc.

Domnul Vlad-Emanuel Duruş:

Mulţumesc, doamnă deputat.