Parliamentary debates

Domnul Ilie Dan Barna:

Revenim la Grupul PSD.

Domnul Ioan Vulpescu.

Vă rog, domnule deputat.

Domnul Ioan Vulpescu:

Mulţumesc.

Academicianul Eugen Simion, cel care a văzut "Dimineaţa poeţilor" altfel, a trecut în tăcerea insuportabilă a eternităţii. Neobişnuit ca un critic şi istoric literar de calibrul lui să nu se mai audă. Însă e un adevăr dureros şi regretabil care face cultura română mai săracă. Prin "Operele fundamentale", Eugen Simion s-a încadrat în ceea ce el însuşi numea "Ariergarda avangardei", titlul rubricii sale pe care a ţinut-o multă vreme în paginile revistei "Cultura". Astfel, a fost un creator de canon, un umanist vitruvian, complet, erudit, convins că Academia Română trebuie să aibă influenţă publică. Prin urmare, ca umanist, a umanizat rolul acestei instituţii şi l-a deschis către formarea unui vector de conştiinţă al societăţii.

Eugen Simion a fost un încăpăţânat. Ceea ce, într-o lume de coloane vertebrale flexibile şi de autosuficienţă, cum este actuala societate românească, l-a individualizat şi l-a făcut să fie, uneori, ţinta zeflemelii ieftine a galeriei. Ca autentic încăpăţânat, nu a dat atenţie zeflemelei levantine şi, vorba lui Arghezi, "chelnerilor de bacşişuri mici care o practică". Căci încăpăţânarea sa a avut de fiecare dată un nume: cultura română. Neclintit în credinţa lui că avem o literatură pe care merită să o cultivăm şi o cultură pe care merită să o înfăţişăm lumii întregi, Eugen Simion a sacrificat pentru realizarea acestei sublime convingeri totul: confortul personal, energia, timpul, şi din când în când chiar prieteniile.

Eugen Simion a fost un constructor. "Manuscrisele lui Eminescu", Dicţionarul General al Literaturii Române, Colocviul Internaţional "Penser l’Europe", revista "Caiete Critice", Institutul George Călinescu al Academiei Române, Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă sunt parte dintre proiectele în care Eugen Simion a crezut şi pentru care a fost nu o dată criticat. Însă dacă avem o zi a Culturii Naţionale, de Ziua Poetului, pe 15 ianuarie, e pentru că propunerea a aparţinut fostului Preşedinte al Academiei Române, Eugen Simion. Unii fac paradă de cunoaştere de Ziua Culturii, Eugen Simion a făcut o zidire de idei. Mă leagă de numele său preţuirea şi respectul pe care i le-am purtat de când ne cunoaştem. Şi tocmai de aceea, plecarea lui Eugen Simion e o pierdere personală. Mă leagă de opera sa lecturile în care eleganţa limbii române, puterea confesiunii şi spiritul polemic au făcut ca "Timpul trăirii. Timpul mărturisirii" să fie printre marile mele bucurii intelectuale. Însă cel mai mult mă leagă de Eugen Simion convingerea, pentru care am luptat nu o dată împreună, că numai cultura va ţine conştiinţa acestei naţiuni trează. În "Moartea lui Mercuţio", Eugen Simion face un pariu, pariul lui Paul Valery: că nu biografia personală va rezista în istorie, ci biografia ideilor. Iar prin aceasta, Eugen Simion a cucerit eternitatea.

Mulţumesc.

Domnul Ilie Dan Barna:

Mulţumesc, domnule deputat.