Parliamentary debates

Domnul Cătălin Drulă:

Dau cuvântul doamnei deputat Oana Ţoiu, din partea Grupului USR.

Se pregăteşte domnul deputat Alin Stoica.

Doamna Oana-Silvia Ţoiu:

"Noi nu ne-am confundat nicicând

Cu «oamenii de bine»,

Numiţi şi neocomunişti

Şi fără de ruşine.

Mai bine haimana,

Decât trădător,

Mai bine huligan,

Decât dictator,

Mai bine «golan»,

Decât activist,

Mai bine mort,

Decât comunist.

Vrem libertate

Nu comunism

Şi nici schimbări de formă

Şi de aceea, securişti,

Să nu ne puneţi normă.

Noi nu vrem neocomunism,

Nici neolibertate,

«Democraţii» originale

Şi nici minciuni sfruntate.

Ne-aţi întrebat ce vrem aici

Dar ştie toată ţara,

Că noi susţinem Punctul 8

De la Timişoara".

Se împlinesc 35 de ani de la cea mai amplă manifestaţie anticomunistă din Europa de Est a acelor vremuri, în Piaţa Universităţii, aceiaşi tineri care, cu 4-5 luni în urmă, unii dintre ei cu riscuri uriaşe, au cerut dreptate, au cerut libertate, au cerut democraţie în România.

Oamenii ăştia curajoşi n-au avut nevoie de mai mult de câteva luni să vadă că noii politicieni, care li se prezentau ca politicieni ai noii democraţii, erau, de fapt, aceiaşi oameni vechi, cu aceleaşi obiceiuri, cu aceeaşi intenţie, cu faţa, toţi, spre Rusia. Şi au avut curajul să iasă în Piaţa Universităţii şi să spună asta. Au avut curajul să apere victoria pe care o avuseseră, să-şi ducă lupta mai departe şi să nu accepte înfrângerea.

52 de zile de manifestaţii paşnice. Acolo s-au întâlnit şi cei doi tineri care au făcut "Imnul Golanilor", după ce Iliescu i-a catalogat pe toţi aceşti tineri plini de curaj, speranţă, responsabilitate faţă de România, drept "golani", un imn care a fost cântat, poate, de 100.000 de oameni, în acele zile paşnice, unul din primele momente în care se simţea - nu-i aşa? - libertatea democraţiei.

Episodul ăsta s-a închis aşa cum îl ştiţi, cu o intervenţie în forţă, care ne-a dus în cancelariile lumii, în afara etichetei de democraţie.

Episodul ăsta a afectat nu doar, poate, curajul multora mai departe, ci a oprit şi multe investiţii străine care urmau să vină în România şi statutul nostru în lume a fost afectat. A durat mult să ne recuperăm, din acel moment.

Din păcate, nici astăzi nu sunt aduşi până la capăt, în justiţie, oamenii care au fost responsabili de asta. Unii sunt, în continuare, în casele lor de protocol, alţii sunt, în continuare, apropiaţi de structurile de putere şi le influenţează.

Realitatea este că lupta din '90 - sigur, în alte feluri - e o luptă care trebuie dusă continuu - lupta pentru libertate, lupta pentru o democraţie reală - şi trebuie să cinstim memoria acelor tineri nu doar în cărţile de istorie, nu doar amintindu-ne zilele astea de curajul şi frumuseţea acelor zile, ci asigurându-ne că nu renunţăm nicicând la lupta asta pentru o democraţie protejată, pentru o libertate pe care nu o poate opri nimeni, pentru a nu întoarce România, din nou, cu faţa spre Rusia, cum, în continuare, unii politicieni vor.

Domnul Cătălin Drulă:

Mulţumesc.