|
Doamna Maria-Andreea Paul: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Astăzi voi aborda o temă foarte delicată. Este vorba despre creşterea îngrijorătoare a violenţei şi a infracţionalităţii în rândul copiilor. Cu această ocazie, pledez pentru înfiinţarea Avocatului Copilului. Să mă justific. Copiii trebuie iubiţi de părinţi şi de stat, deopotrivă. Copiii nu au culoare politică şi nu votează. Nimic nu este însă mai important pentru noi, decât copiii ţării. Respectarea drepturilor lor este esenţială. Susţin, aşadar, crearea instituţiei Avocatului Copilului, alături de reprezentanţii societăţii civile, în jurul proiectului de lege la care lucrăm acum şi la care invităm să contribuie toţi specialiştii interesaţi, înainte să îl depunem în Parlament. 40 de ţări europene au această instituţie funcţională şi foarte utilă. Însuşi Consiliul Europei recomandă acest lucru pentru România. O dezbatere publică în jurul acestei propuneri am organizat-o în data de 8 martie aici, în Parlamentul României, sub egida "Mama şi copilul nu au culoare politică", împreună cu Federaţia Organizaţiilor Neguvernamentale pentru Protecţia Copiilor, împreună cu Asociaţia Salvaţi Copiii, cu UNICEF, cu Avocatul Adjunct al Poporului, cu reprezentanţi ai Academiei Române şi ai partidelor politice. Cu toţii au spus că este nevoie de o instituţie a Avocatului Copilului. Argumentele abundă în favoarea acestei propuneri. În primul rând, să ţinem cont de faptul că 1 din 5 români este copil. Sistemul de protecţie a copilului lasă mult de dorit în România. Domeniile cu impact direct asupra dezvoltării copilului sunt tratate periferic şi, de obicei, atunci când mai apare încă o tragedie. După 12 ani de la adoptarea legislaţiei de protecţie din 2004, România încă nu are un mecanism de verificare şi de monitorizare a implementării prevederilor Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului. Lipsesc, aşadar, datele reale cu privire la copii şi la drepturile lor. Nu mai vreau ca aceşti copii să rămână invizibili pentru decidenţii publici şi pentru politicile publice. Ei trebuie să reprezinte o voce; o voce, prin Avocatul Copilului. 80% dintre victimele violenţei în familie, astăzi, sunt copii; 15 procente sunt femei, conform răspunsului pe care l-am primit de la Ministerul Muncii la o interpelare parlamentară pe care am depus-o pe data de 1 februarie a acestui an. O treime din copiii României trăieşte în sărăcie. Opt minori din o sută trăiesc în România la nivelul de sărăcie severă, cu mai puţin de 15 lei pe zi, potrivit UNICEF. Un procent de 48,5 copii din România trăiesc în risc de sărăcie sau excluziune socială, conform datelor Eurostat, ceea ce înseamnă că România este pe locul doi în întreaga Europă. Cei mai vulnerabili şi expuşi sărăciei şi marginalizării sunt copiii din mediul rural şi copiii romi. Peste 82.000 de copii au părinţii plecaţi la muncă în străinătate, din care peste 21.000 de copii au ambii părinţi plecaţi la lucru în străinătate, conform datelor oficiale, dar care, sunt convinsă, sunt mult subevaluate faţă de realitate. Peste 700 de copii au fost, în ultimul an, părăsiţi în maternitate sau în instituţiile sociale. Cel mai grav lucru ţine de faptul că numărul minorilor- victime a crescut în anul 2015 cu peste o treime faţă de anul 2011, cu 37%, conform datelor furnizate de CSM, cu privire la instanţele judecătoreşti şi tribunale. Anul trecut, aproape 40 de procente din numărul minorilor inculpaţi au fost pentru infracţiuni de furt, 20% pentru tâlhărie, 2,7% pentru omoruri. Tot în anul 2015, 21% dintre cazurile cu minori-victime au fost referitoare la abandonul de familie; 8% pentru traficul de minori şi 7% pentru viol, violul copiilor. Detalii despre proiectul de lege şi expunerea de motive pentru înfiinţarea instituţiei Avocatului Copilului le găsiţi pe blogul meu personal www.andreeapaul.ro. Propunerile dumneavoastră pe marginea primei forme a proiectului de lege sunt bine-venite la adresa de e-mail indicată pe acelaşi site, pentru că îmi doresc cu adevărat un proiect de lege transpartinic, fără culoare politică, în care doar să iubim copiii. Vă mulţumesc.
|