Parliamentary debates

Doamna Natalia-Elena Intotero:

De la neafiliaţi, doamna Mariana Vârgă, doamna Aurora-Tasica Simu, doamna Dumitriţa Albu?

Doamna Dumitriţa Albu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

"Totul se schimbă, dar nimic nu se transformă" - este replica celebră a lui Caragiale, ce pare să fie blestemul care bântuie şi astăzi holurile Parlamentului.

Am asistat la o scenã pe care românii o privesc ca un déjà vu dureros.

281 de voturi pentru ca Ilie Bolojan să fie îndepărtat, 4 voturi împotrivă şi 3 anulate. Un deznodământ care nu a surprins pe nimeni, dar care a confirmat totul.

Înainte de acest vot am văzut acelaşi spectacol obosit, atacuri la persoană, acuzaţii aruncate fără responsabilitate şi poziţionări care mai de care mai ferme.

Dar, privind în sală, întrebarea care-ţi stăruie în minte este una singură: oare ce văd, de fapt, românii de acasă? Este aceasta imaginea democraţiei pe care şi-o doresc sau e doar o altă piesă de teatru ieftin?

Am văzut cum votul secret a devenit o formalitate ignorantă. Mulţi colegi au ales să voteze la vedere, nu din dorinţa de a fi transparenţi cu alegătorii, ci dintr-o nevoie disperată de a demonstra şefilor de partid că lucrurile sunt sub control. Este dovada supremă a unei politici bazate pe frică, nu pe convingere.

Trist este că, după ce se sting aceste reflectoare, aceiaşi oameni care s-au certat cu patos se vor aşeza la aceeaşi masă pentru a negocia următoarele mişcări. Pentru ei este un joc de şah. Pentru cetăţeni este o notă de plată care nu se mai opreşte.

Ce rămâne în urma acestui episod? Din păcate, nu rămâne speranţă. Rămâne instabilitate economică, un curs valutar care o ia razna şi dobânzi care apasă tot mai greu.

Când pleacă ai noştri şi vin ai lor, singurii care rămân mereu să plătească sunt cei care privesc de pe margine, sperând degeaba la o schimbare reală - poporul român.

Dumitriţa Albu, deputat UNIT.

Mulţumesc.