|
Domnul Vasile Gudu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Reorganizarea ANAF - o afacere politică a USL". Reorganizarea ANAF a cutremurat sistemul încă de la sfârşitul anului trecut, când a început să se discute public despre această mare operaţiune. Procesul a fost tergiversat deoarece a existat o dispută în interiorul USL referitoare la cine trebuie să ia controlul fiscal, atât la centru, cât şi, mai ales, în teritoriu. Din păcate, reorganizarea nu a pornit de la necesităţile fiscalităţii reale, ci a avut, de la bun început, o puternică componentă politică. La sfârşitul anului 2012, premierul Victor Ponta declara că doreşte o structură în subordinea sa directă şi desfiinţarea ANAF-ului de la Ministerul Finanţelor Publice. Restructurarea ANAF reprezintă o precondiţie pentru implementarea Proiectului de modernizare a administraţiei fiscale, proiect pentru care s-a semnat un acord de împrumut cu Banca Mondială în valoare de 70 de milioane de euro în data de 8 mai 2013. Reorganizarea a presupus fuziunea prin absorbţie şi preluarea Autorităţii Naţionale a Vămilor şi desfiinţarea Gărzii Financiare. Pe 18 februarie 2013, ministrul finanţelor, Daniel Chiţoiu, anunţa atunci că ANAF se reorganizează şi partea de control operativ trece de la Vamă şi Garda Financiară la o viitoare direcţie Antifraudă, cu atribuţii extinse. Chiar şi aşa, Victor Ponta declara, în aceeaşi zi, că el va coordona oricum activitatea noii structuri, întrucât există câteva lucruri pe care nu le poate face decât premierul: "Primul-ministru are ca atribuţii şi posibilitatea să coordoneze nu doar activitatea de combatere a evaziunii fiscale prin ANAF, ANAF fiind la Finanţe, dar şi coordonarea cu celelalte instituţii, fie că este vorba de poliţie, de serviciile de informaţii, care sprijină combaterea evaziunii fiscale, pentru că este foarte important să ai informaţii şi de al DGIPI, şi de la SRI, şi de la SIE, când este vorba de spălare de bani şi evaziune fiscală transfrontalieră. Acest lucru nu-l poate face şeful ANAF, ci pot să-l fac doar eu, pentru că am această autoritate de a coordona şi de a cere informaţii de la toate instituţiile" - explica Victor Ponta. La data de 30 octombrie 2012, Garda Financiară a devenit istorie. În locul ei, de la 1 noiembrie 2013 a apărut Direcţia Generală Antifraudă Fiscală, organismul pe care Guvernul l-a construit anul acesta şi care a trebuit să recupereze, în final de exerciţiu bugetar, toate sumele neîncasate şi chiar să depăşească ţintele fixate pentru 2013. Guvernul Ponta a aprobat a doua rectificare bugetară a anului, construită pe o reducere a veniturilor estimate ale bugetului general consolidat cu 3,4 miliarde lei, pentru intervalul august-decembrie 2013. Premierul Victor Ponta vorbea de trei motive care au dus la nerealizarea ţintei de venituri: fondurile neîncasate de la bănci ca urmare a modificării regulamentului privind provizioanele, reorganizarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală - ANAF şi firmele care au intrat în insolvenţă pentru a nu-şi plăti taxele. La 1 noiembrie 2013 s-a terminat doar teoretic reorganizarea instituţională a ANAF, prin intrarea în funcţiune a Direcţiei Generale Antifraudă. Termenul a fost respectat la limită, dar va mai dura până când instituţia să funcţioneze cu adevărat. Chiar şi presupunând că s-ar ocupa toate cele 1461 de posturi de inspector antifraudă, va mai dura până când noua structură să funcţioneze efectiv. Pe 26 iunie 2013, a apărut Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.74 privind unele măsuri referitoare la reorganizarea ANAF, primul document în care se preciza desfiinţarea Gărzii Financiare, în termen de 90 de zile de la apariţia unei hotărâri de guvern care să reglementeze Direcţia Generală Antifraudă. La sfârşitul lui iulie 2013 s-a publicat Hotărârea de Guvern nr.520 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi din august au început să curgă preavizele la toate instituţiile din subordine. Cei mai afectaţi au fost cei de la Garda Financiară, aceasta desfiinţându-se, aşa că oamenii s-au grăbit să-şi ia concediile şi orele suplimentare neefectuate, pe care nu le mai puteau recupera după desfiinţarea instituţiei şi, pe de altă parte, deoarece aveau nevoie de timp pentru pregătirea examenelor. De aceea, atât direcţiile de finanţe, dar mai ales cele ale Gărzii Financiare, au lucrat la cote de avarie, cu personal insuficient şi nemotivat. Conform angajamentului asumat de România în raport cu Fondul Monetar Internaţional prin Scrisoarea suplimentară de intenţie transmisă la data de 8 iunie 2012, Guvernul Victor Ponta a decis ca numărul de 221 de unităţi fiscale ale ANAF să fie reorganizate în opt direcţii regionale până la jumătatea acestui an şi doar 47 de unităţi fiscale locale, până în 2015. Controlul operativ - cel făcut inopinat, fără controlul de fond, cel care se efectuează anunţat şi care a rămas la direcţiile generale regionale ale finanţelor publice - a fost preluat de către opt direcţii regionale antifraudă fiscală. ANAF a demonstrat, de-a lungul timpului, că poate fi un instrument pentru atacarea adversarilor politici, având în vedere că economia de piaţă nu funcţionează cum ar trebui, iar politica este un element important în mersul economiei. În ceea ce priveşte nominalizarea noului şef de la ANAF, cred că acesta ar trebui să fie un bun manager, bun cunoscător al sistemului şi al instrumentelor fiscalizării. ANAF va menţine organele fiscale actuale până în 2015, când estimează că va reduce în continuare prezenţa serviciilor fiscale municipale, orăşeneşti şi comunale şi va rămâne un singur organ fiscal cu competenţă judeţeană, la nivel de judeţ, din punct de vedere al administrării fiscale. Teoria ca teoria, dar practica ne omoară! Vasile Gudu, deputat PDL de Tulcea.
|