|
Domnul Silviu Feodor: Vă mulţumesc. Stimată doamnă preşedinte de şedinţă, Dragi colegi, Declaraţia mea politică se intitulează "Despre datoria de a proteja patrimoniul cultural şi spiritual al României". Doresc să aduc, astăzi, în atenţia dumneavoastră, un eveniment deosebit pentru viaţa culturală şi spirituală a României: prima ediţie a Conferinţei Naţionale TIAB - Teologie, Istorie, Arhivistică şi Biblioteconomie, desfăşurată în data de 23 mai 2026 la Mănăstirea Comana, judeţul Giurgiu, loc de profundă încărcătură istorică şi spirituală, ctitorie a lui Vlad Ţepeş, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului. Conferinţa a fost organizată în parteneriat cu Episcopia Giurgiului şi Comunitatea Ruşilor Lipoveni din România şi a reunit specialişti din domenii esenţiale pentru păstrarea identităţii noastre naţionale: clerici, teologi, istorici, arhivişti, bibliotecari, cercetători, cadre didactice, masteranzi şi doctoranzi. Evenimentul a reprezentat un dialog autentic între teologie, istorie, arhivistică şi biblioteconomie, domenii complementare care contribuie împreună la conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi spiritual al poporului român. În cadrul lucrărilor au fost abordate teme de mare actualitate şi profunzime: cercetarea cărţilor vechi şi a arhivelor, valorificarea patrimoniului ecleziastic, importanţa însemnărilor pe cărţi vechi, precum şi provocările pe care noile tehnologii şi inteligenţa artificială le aduc în domeniul conservării memoriei culturale. Aceste dezbateri au transmis un mesaj clar: patrimoniul cultural şi spiritual al României nu reprezintă doar o moştenire a trecutului, ci şi o responsabilitate permanentă faţă de generaţiile viitoare. Cărţile vechi păstrează nu doar informaţie, ci şi spiritul unei epoci, credinţa, cultura şi identitatea poporului nostru. Fiecare volum salvat, fiecare document restaurat şi fiecare arhivă digitalizată reprezintă o victorie împotriva uitării. Consider că noi, reprezentaţii Parlamentului României, avem obligaţia de a continua şi de a consolida cadrul legislativ privind protejarea patrimoniului cultural naţional. România dispune de un fundament legislativ important, prin Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil, însă provocările actuale impun măsuri suplimentare şi adaptări permanente: susţinerea proceselor de digitalizare, protejarea colecţiilor ecleziastice, combaterea traficului ilicit de bunuri culturale, sprijinirea bibliotecilor şi arhivelor şi formarea specialiştilor din domeniu. Trebuie să înţelegem că memoria vie a bibliotecilor şi a arhivelor nu poate fi valorificată corespunzător fără existenţa specialiştilor şi fără o finanţare adecvată care să permită conservarea şi cercetarea patrimoniului cultural naţional. Totodată, avem datoria de a-i readuce pe tineri mai aproape de carte şi de lectură. Într-o epocă dominată de tehnologie, viteză şi consum rapid de informaţie, lectura pierde tot mai mult teren, iar acest fenomen trebuie să ne preocupe pe toţi. Trebuie să găsim modalităţi moderne şi atractive prin care generaţiile tinere să redescopere valoarea cărţii şi frumuseţea lecturii. Pentru că un popor care nu mai citeşte riscă, în timp, să îşi piardă rădăcinile culturale şi memoria spirituală. Cartea are suflet. Ea trăieşte cu adevărat atunci când este citită, înţeleasă şi transmisă mai departe. O bibliotecă nu este doar un spaţiu al păstrării hârtiei tipărite, ci un spaţiu al memoriei vii şi al continuităţii... (I se întrerupe microfonul.)
|