|
Domnul Aledin Amet: Bună dimineaţa! Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Limba tătară - actualitate şi perspectivă". Săptămâna trecută susţineam necesitatea evidenţerii limbii turce, într-o măsură mult mai mare, în cadrul sistemului de învăţământ oficial. Săptămâna trecută făceam o pledoarie în favoarea unei mai bune colaborări cu instituţiile abilitate, în contextul în care reluarea tradiţiei nu este simplă, necesitând, din partea celor interesaţi, un efort semnificativ. Astăzi doresc să accentuez anumite aspecte legate de studiul limbii tătare, cu precădere cel promovat la nivelul UDTTMR, aspecte discutate în cadrul unui seminar special organizat, la care au participat câteva personalităţi de seamă, dar şi cadre didactice de specialitate. Tematica abordată a fost complexă, punându-se un accent deosebit pe rolul major pe care preşedinţii de filiale îl au în a atrage copiii către clasele în care se predă limba tătară. Sigur, şi în cadrul Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România, preocuparea, în acest sens, trebuie să fie constantă, existând, chiar dacă venit târziu, un început onorabil. Din păcate, s-au pierdut mulţi ani fără să se construiască, într-un domeniu vital pentru orice comunitate etnică, domeniul învăţământului, ceva consistent. Mă refer la învăţământul în limba tătară. Încercăm să fim optimişti, cel mai probabil, amăgindu-ne, constatând, cu părere de rău, că limba tătară este din ce în ce mai puţin utilizată, asimilarea, din perspectivă lingvistică, nefiind o utopie. Însă cât vom putea să ne raportăm la reperele esenţiale ale existenţei noastre, o vom face cu multă mândrie. Vă mulţumesc.
|