Parliamentary debates

Domnul Angel Tîlvăr:

"15 septembrie - Ziua democraţiei'"

În 2008, Adunarea Generală a ONU a decis ca pe 15 septembrie, în toate ţările membre, să se sărbătorească "Ziua democraţiei'". Valoare socială, cu puternică semnificaţie umană, democraţia este, poate, cel mai des invocat cuvânt în ultimii doisprezece ani în România. Cu toate acestea, folosirea acestei noţiuni ar trebui să responsabilizeze şi ar trebui făcută cu mai multă grijă. Spun asta pentru că, pe de o parte, s-ar putea eroda prin abuz de uz. Pe de altă parte, credibilitatea celui care îşi justifică discursul sau acţiunile prin "apărarea democraţiei" este condamnată să se prăbuşească ireversibil în cazul folosirii oculte.

Pierzând pentru mult timp de aici înainte sprijinul majorităţii covârşitoare a votanţilor la referendum în interiorul ţării, actualul regim politic s-a prezentat în Europa ca fiind fie victima celor care se opun, fie muncii neobosite de a scăpa ţara de corupţie, fie ca fiind apărătorul democraţiei, căci cum te poţi numi altfel atunci când refuzi să formezi guverne care au în spate majorităţi? Cum te poţi numi altfel când foloseşti dubla măsură atunci când numeşti miniştri (doar mapa profesională a doamnei Udrea este mai consistentă decât a doamnei Norica Nicolai), când numeri voturile într-o manieră originală (nu prea am mai văzut-o în poză pe doamna Anastase) sau când modifici regulamentele Parlamentului după bunul plac? Şi dacă în România nu te mai crede nimeni, mergi şi te plângi Europei: fie că eşti victima unei lovituri de stat (ar fi pentru prima dată când un parlament naţional, votat şi funcţionând de patru ani, ar da o lovitură de stat), fie că ţara ta, pe care o conduci de opt ani, nu respectă standardele europene. Şi asta, evident, în numele apărării democraţiei. În numele democraţiei care nu cere în nicio ţară europeană ca un referendum să fie validat prin votul a jumătate plus unu din numărul celor înscrişi în listele electorale. Inclusiv în ţările celor care, evident în numele democraţiei, îşi exprimă îngrijorarea faţă de desfăşurarea vieţii politice din România. Dacă tot veni vorba de apărarea valorilor democratice, poate nu s-ar fi făcut greşeli dacă am fi beneficiat de o atenţie similară atunci când totul era călcat în picioare prin voinţa unui singur om şi asistam astfel la instaurarea unui regim neocezarist... evident, pentru apărarea democraţiei.

Iată cum întâmpinăm 15 septembrie - "Ziua democraţiei". 7,5 milioane de oameni ai acestei ţări şi-au dat un vot democratic pentru că este dreptul lor democratic să hotărască dacă o persoană îi mai poate reprezenta sau nu. Acestor 7,5 milioane de oameni, cineva, din România sau din altă parte, ar trebui să le explice faptul că, în democraţia din România, în ultima perioadă nu hotărăsc cei care votează (esenţa oricărui proces democratic), ci cei care nu votează! ... şi asta în numele democraţiei!