Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PDL, pe domnul deputat Florin Gheorghe.

Vă rog, domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Florin Gheorghe:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia politică se intitulează "Mazăre, Portul şi Guvernul".

Vin astăzi în faţa dumneavoastră cu o problemă ce a fost discutată în spaţiul public numai la modul superficial.

În plină campanie electorală a ultimelor alegeri parlamentare, municipiul Constanţa era împânzit cu bannere şi panouri cu chipul candidaţilor USL şi a celor doi baroni de Constanţa, Radu Mazăre şi Nicuşor Constantinescu, care clamau cu emfază: "Aducem portul acasă!" Evident, portul tot timpul a fost acasă, atât din punct de vedere al locurilor de muncă ocupate de constănţeni, cât şi al operatorilor portuari, care, conform legii, au puncte de lucru deschise în municipiu şi înregistrate la fiscul constănţean.

În aceste zile, Radu Mazăre declara că are o înţelegere cu primul-ministru Victor Ponta, pentru preluarea acţiunilor de la Administraţia Porturilor Maritime Constanţa către Primăria municipiului Constanta. Totodată sunt luate în calcul şi celelalte localităţi care oferă servicii portuare, şi anume: Mangalia, Agigea şi Năvodari.

Luând în considerare faptul că Victor Ponta se mai gândeşte şi analizează situaţia, iar ministrul transporturilor, liberalul Relu Fenechiu, se opune acestei operaţiuni, tragem concluzia că avem două situaţii.

În primul rând, în campania electorală unul din cei doi PSD-işti a minţit; ori Radu Mazăre a făcut promisiuni fără acoperire, cu bună ştiinţă, ori Victor Ponta nu a avut niciodată de gând să promoveze o astfel de lege.

În al doilea rând, ideea în care cei doi PSD-işti doresc acest lucru, fiind convinşi de justeţea şi eficienţa demersului, este inexplicabil de ce ministrul Fenechiu se opune, având în vedere că USL conduce ţara după programul de guvernare aprobat în Parlament. O astfel de pretenţie a primului-ministru şi a primarului, mediatizată la maxim în mass-media locală în timpul campaniei electorale, nu putea trece neobservată şi se poate considera parte a programului de guvernare.

Concluzia este că ministrul Fenechiu trebuie să îşi dea demisia pentru nerespectarea programului.

Argumentul principal al demersului este folosirea profitului în folosul constănţenilor. Acest argument este valabil atunci când prin managementul primăriei se realizează acest profit. Ştim cu toţii că un port de mărimea celui din Constanţa are nevoie de sume foarte mari pentru dezvoltare, dotare şi mentenanţă. Doar extinderea digului de larg necesită o investiţie de peste 100 de milioane de euro. Având în vedere că bugetul municipiului Constanţa este de aproximativ 130 de milioane de euro, bani necesari pentru funcţionarea şi întreţinerea oraşului, nu vedem de unde ar putea municipalitatea să asigure sumele necesare pentru investiţii.

Nu credem că argumentaţia prin care, la profit încasează primăria, iar la marile proiecte de investiţii finanţează Guvernul, poate sta în picioare. Consider că un astfel de obiectiv, cu cheltuielile lui aferente, este o pălărie prea mare pentru primăria Constanţa, iar Radu Mazăre ar deveni un fel de Dan Diaconescu la Oltchim. Ar vrea, dar nu are bani. Este clar că a fost numai populism şi demagogie.

În ţară mai avem şi alte porturi, cum ar fi cele fluviale de la Dunăre. Dacă acesta lege ar face referire la toate aceste porturi şi primăriile aferente, vom ajunge în situaţia în care aceste oraşe, şi aşa deficitare din punct de vedere al bugetelor locale, deoarece nu generează o ecuaţie economică favorabilă încasării taxelor şi impozitelor locale necesare pentru întreţinerea şi dezvoltarea unui port, aceste oraşe ar fi pur şi simplu "cocoşate" de această nouă cheltuială.

Avem deci o situaţie paradoxală: un buget local cu minus şi un bilanţ al companiei portuare tot cu minus. Probabil că numai în viziunea lui Mazăre şi a lui Ponta, adunarea lor dă cu plus. Pentru noi toţi ceilalţi rezultatul este un deficit mult mai mare.

Deputat PDL de Constanţa, Florin Gheorghe.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Vă mulţumesc, domnule deputat.