Parliamentary debates

Domnul Eugen Nicolicea:

Din partea Grupului PNL, Florica Cherecheş. Este?

Vă rog.

Doamna Florica Cherecheş:

Mulţumesc.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Şoc şi groază".

În ultimii ani, numeroşi miniştri din Guvernele PSD au şocat opinia publică, prin afirmaţii făcute din senin, care bulversau întreaga societate. Ulterior, ca urmare a reacţiei populare de respingere, afirmaţiile erau catalogate drept "erori de comunicare" sau, cetăţenii erau de vină pentru incapacitatea de a înţelege corect ce se spunea greşit.

Este şi mai grav când acest comportament este o constantă, într-un domeniu extrem de sensibil precum educaţia. În cele trei luni de când şi-a preluat al patrulea mandat de ministru al educaţiei, doamna Andronescu a prezentat adesea în spaţiul public idei care au bulversat, au şocat şi au discriminat. Apoi, a revenit apoi asupra unor declaraţii, dar în unele cazuri am fost învinuiţi că nu am înţeles ce a vrut să spună.

Din prima zi de mandat ne-a "ameninţat" că în luna martie va veni cu o nouă Lege a educaţiei, ceea ce ar fi o gravă eroare, nu doar pentru că suntem în an electoral, dar şi pentru că nu ia în considerare rezultatele Programului "România educată", în care au fost implicaţi zeci de mii de profesori, elevi, şi părinţi, iar orice lege nouă ar trebui să ţină cont de munca lor.

Doamna ministru ne-a mai spus că vrea să-i ţină pe elevi mai puţine ore la şcoală, deşi nimeni nu a cerut asta, ci dimpotrivă, părinţii elevilor din ciclul primar se plâng de desfiinţarea Programului "After-school" şi de deficienţele din Programul "Şcoală după şcoală". Se plâng de programa prea încărcată, de prea multe teme, dar degeaba, că nimeni nu-i ascultă.

După ce a abandonat propunerea înlocuirii orelor de educaţie fizică cu "Joc şi mişcare" pentru clasa pregătitoare, clasa I şi a II-a, doamna ministru ne-a uimit cu intenţia de a înfiinţa clase separate pentru copiii cu deficienţe educaţionale speciale, susţinând astfel marginalizarea lor şi stârnind mânia părinţilor şi a specialiştilor. O societate incluzivă, aşa cum se vrea România, trebuie să facă eforturi pentru a oferi sprijin personalizat acestor copii, pentru ca aceştia să-şi poată fructifica potenţialul.

Trei zile mai târziu, doamna ministru afirmă că doreşte mutarea unor clase din învăţământul profesional de la oraşe la sate, fără să se gândească unde vor face elevii practică, de unde vor fi aduşi profesorii, ce consecinţe va avea această decizie.

Din aceste motive, îi solicit doamnei ministru să se abţină de la a gândi cu glas tare în spaţiul public, pentru că funcţia pe care o deţine nu-i permite să afirme ceva fără a evalua corect consecinţele, fără a se consulta cu factorii afectaţi şi fără a ţine cont de nevoile sistemului de învăţământ din România.