Parliamentary debates

Domnul Sebastian-Ioan Burduja:

"Cu fruntea sus, cu ochii spre vest şi cu toată inima în slujba ţării noastre"

Marcarea momentelor importante, precum 17 ani de la semnarea Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană (25 aprilie), 15 ani de la integrarea în UE şi 25 de ani de la semnarea Parteneriatului Strategic dintre România şi Statele Unite ale Americii, reprezintă prilej de reflecţie şi de responsabilizare. Toate au fost puncte de cotitură pe drumul României cu faţa spre Vest, conform vocaţiei şi istoriei noastre europene. În tot acest context complicat, promotorii iliberalismului şi ai reîntoarcerii spre Est lucrează şi nici măcar nu mai sunt discreţi sau răsfiraţi.

Câteva exemple:

• România a primit 66,2 miliarde de euro şi a cotizat la bugetul Uniunii Europene cu 22,8 miliarde de euro.
• Produsul intern brut al României s-a triplat după aderarea la UE (2006 - 342,7 miliarde lei; 2021 - 1.190 miliarde lei).
• PIB-ul pe cap de locuitor a ajuns de aproape patru ori mai mare (2006 - 16.170 lei; 2021 - 61.368 lei).

Am încheiat 2021 cu un PNRR de 29,2 miliarde de euro aprobat, chiar cu prima tranşă de prefinanţare transferată.

În ceea ce priveşte integrarea pe bune, mai sunt încă multe capitole la care România este foarte departe de media UE. Cele mai dureroase decalaje sunt legate de infrastructură, educaţie, sistemul de sănătate, cercetare-inovare, integrarea tehnologiei, şi lista poate continua. Deloc întâmplător, asumarea PNRR (cu toate reformele şi jaloanele) este un mare imbold pentru recuperarea acestor decalaje. Aşa cum premierul Nicolae Ciucă a menţionat, cel mai important câştig a fost al liberei circulaţii pentru oameni, servicii şi bunuri, dar integrarea deplină include şi aderarea la spaţiul Schengen şi la zona euro sau îndeplinirea angajamentelor MCV.

Cât priveşte dezvoltarea economică, marii câştigători sunt cei care au ştiut să exploateze la maximum beneficiile apartenenţei la UE. De exemplu, Cluj-Napoca era, la nivelul anului trecut, oraşul cu cea mai rapidă creştere dintre marile oraşe ale Uniunii Europene. PIB-ul Clujului a crescut de 4,5 ori în două decenii, conform datelor Băncii Mondiale, care a explicat şi că fenomenul se datorează faptului că administraţiile oraşului au reuşit să profite din plin de aderarea României la UE - o şansă istorică.

Tot din datele Băncii Mondiale aflăm că, doar în perioada 2007-2013, şapte mari oraşe ale României au primit finanţare europeană de 600 milioane euro. Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Ploieşti şi Timişoara - aceste oraşe au reuşit să-şi îmbunătăţească semnificativ infrastructura şi serviciile urbane. Pe scurt, să crească vizibil calitatea vieţii, care a rezultat în oportunităţi şi migraţie internă. Un alt exemplu des invocat este Oradea, oraşul care a bătut toate recordurile la dezvoltare, transformare şi accesare de fonduri europene. În mai multe interviuri acordate presei, Ilie Bolojan, primarul care a început reinventarea Oradei, a spus clar că fără banii europeni "ar fi rămas un oraş gri, poluat şi foarte aglomerat".

Mai multă Europă în România, mai multă Românie în Europa.

Libera circulaţie a oamenilor în UE înseamnă şi accesul românilor la oportunităţi. Din păcate, pentru noi a însemnat migraţia masivă a milioane de cetăţeni în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit şi a unui trai decent. Dar avem şi succese diplomatice în ultimii ani, chiar dacă mai puţin cunoscute, prin români în funcţii-cheie la nivel european: primul procuror şef din istoria Uniunii şi directorul executiv al Autorităţii Europene a Muncii. În plus, Bucureştiul a obţinut găzduirea viitorului Centru european de competenţe în domeniul securităţii cibernetice, România urmând să găzduiască în premieră, pe teritoriul său, o structură europeană.

Deşi timide, aceste semnale bune pot însemna începutul epocii în care România să fie mai mult decât o ţară de la periferia UE. De ce nu îndrăznim să fim unii dintre liderii Europei, să fim curajoşi, să inovăm şi să lansăm idei şi proiecte avangardiste? Pandemia şi războiul din Ucraina au venit într-un moment greu pentru o Uniune mai dezbinată ca oricând, încă în convalescenţă după Brexit şi cu multe semne de întrebare.

Ultimii doi ani au stat sub semnul solidarităţii şi cooperării, iar dacă putem extrage ceva pozitiv din această perioadă grea, este tocmai refacerea unităţii. Dar în era post-COVID, schimbarea la faţă a UE va fi obligatorie. Noua Europă va trebui să extindă cooperarea, învăţată cu multe sacrificii, spre o paradigmă în care cetăţenii să fie implicaţi, viitorul comun să fie construit în siguranţă şi cu grijă pentru viitoarele generaţii. Cu meritocraţie şi oameni bine pregătiţi în funcţii cheie, cu reforme profunde şi bătălii diplomatice corect alese.

Succesul proiectului european a fost pus la grea încercare în ultimii ani. Dar a trecut testul. De acum, o nouă lume se conturează şi trebuie să decidem împreună dacă ultimele şapte decenii rămân doar o poveste frumoasă despre care copiii noştri vor învăţa la orele de istorie sau toate lecţiile învăţate vor însemna ceva şi mai consistent pe scena lumii. Noi, românii, avem o singură cale, cu trei mari repere: să rămânem cu fruntea sus, cu ochii spre Vest şi cu toată inima în slujba ţării. Înainte, împreună.