Parliamentary debates

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Domnul Vulpescu.

Se pregăteşte domnul Moisin.

Domnul Ioan Vulpescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

S-au împlinit, zilele acestea, 130 de ani de existenţă politică a social-democraţiei româneşti.

Înfiinţarea Partidului Social-Democrat al Muncitorilor din România, din care făceau parte, printre alţii, Ioan Nădejde şi Vasile Morţun, fondatorii revistei "Contemporanul", Constantin Dobrogeanu-Gherea şi Constantin Mille, părintele ziaristicii moderne, aducea pe scena politică a Regatului României un partid modern, reformist, care milita pentru accelerarea dezvoltării ţării noastre prin democraţie, drepturi şi libertăţi cetăţeneşti, educaţie şi stimularea economiei autohtone.

Şi, dacă România dezbinată e rezultatul operei politice a tuturor partidelor, totuşi, puţini îşi mai amintesc adevărul incomod: Marea Unire e şi un produs social-democrat, de vreme ce, în 1918, liderii social-democraţi, Iosif Jumanca şi Ion Flueraş, fiind membri ai Marelui Sfat Naţional şi mai apoi ai Consiliului Dirigent al Transilvaniei, i-au convins pe saşii, şvabii şi maghiarii, membri ai Partidului Social Democrat din Transilvania şi Banat, să voteze în favoarea Unirii.

Pentru tinerii generaţiei noastre, Ion Flueraş, Iosif Jumanca şi George Grigorovici nu sunt mai mult decât numele unor străzi; dar pentru noi sunt numele care au deschis drumul eliberării societăţii româneşti cu preţul închiderii lor în temniţele comuniste. Prin ei s-a anunţat, în Parlamentul de la Viena, în 1918, că Bucovina nu mai recunoaşte Dubla Monarhie şi autoritatea Austriei asupra străvechii provincii româneşti. Au murit ca martiri anticomunişti: primul, la Gherla, în 1953, cel de-al doilea în închisoarea Jilava, în 1949, iar Grigorovici în 1950, în închisoarea Văcăreşti.

De asemenea, Constantin Titel Petrescu a fost condamnat la muncă silnică, purtat prin închisorile comuniste, torturat şi umilit, fiind eliberat grav bolnav în 1955, pentru a se stinge din viaţă doi ani mai târziu.

În acest context aniversar, trebuie amintite şi numele canonice cărora PSD-ul de astăzi le datorează o identitate, o reputaţie electorală record şi o imagine europeană.

Singurul preşedinte de stânga al României democrate, Ion Iliescu, ales în 1990, 1992 şi 2000, mandat în care România a devenit membru NATO; Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, unde actualul adjunct al secretarului general este fostul preşedinte al PSD, Mircea Geoană.

De asemenea, Adrian Năstase este premierul care a încheiat negocierile de aderare la Uniunea Europeană şi cel care, alături de Alexandru Athanasiu, în 2001, a format PSD-ul de astăzi, ...

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Vă rog să finalizaţi.

Domnul Ioan Vulpescu:

... prin fuziunea PDSR cu PSD.

PSD care are datoria de a-şi aminti propriile rădăcini.

Cât despre viitorul social-democraţiei în Europa, astăzi, e clar că nu e suficient ca ideologia protecţionismului social să cucerească inimile electoratului, trebuie să le convingă şi mintea.

Domnul Vasile-Daniel Suciu:

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Vulpescu:

Vă mulţumesc.