Parliamentary debates

Doamna Raluca Turcan:

Doamna deputat Andreea-Petronela Cîmpianu.

Nu este.

Domnul deputat Tudor Ionescu.

Domnul Tudor Ionescu:

Mulţumesc, doamnă preşedinte.

Membrii şi simpatizanţii Partidului SOS România din ţară şi din afara graniţelor au comemorat duminică, 15 iunie, împlinirea a 136 de ani de la plecarea la Domnul a părintelui naţionalismului modern românesc, Mihai Eminescu.

Am comemorat nu doar "poetul nepereche", dar şi omul politic naţionalist şi gazetarul tradiţionalist, fondatorul Societăţii "Carpaţii", înfiinţată la 24 ianuarie 1882, cu scopul unirii tuturor pământurilor româneşti aflate sub administraţie străină, într-un singur stat numit Dacia Mare.

Toţi aceia care l-au comemorat cu fast doar pe "poetul naţional", lăsând în umbră activitatea lui de gazetar şi de om politic naţionalist, au devenit complici cu cei care l-au asasinat moral şi fizic în 1889, urmărind ca Eminescu să rămână în memoria românilor doar ca poet, cu toate că principala sa activitate a fost cea de jurnalist.

Toţi cei care l-au elogiat doar pe "Luceafărul poeziei româneşti" au devenit părtaşi cu toţi cei care i-au trecut sub tăcere opera publicistică, timp de peste un secol, prezentându-l pentru posteritate doar ca pe "ultimul mare poet romantic european".

Partidul SOS România, fondat doctrinar, în mare măsură pe gândirea politică şi economică naţionalistă eminesciană, promovează încă de la întemeiere adevărul despre omul politic şi jurnalistul naţionalist Mihai Eminescu şi o vom face în continuare.

În final, voi cita câteva pasaje din poezia "Scrisoarea III", în care marele Eminescu face un portret nemilos al clasei politice din vremea sa, plină de politicieni corupţi, trădători de ţară şi demagogi.

După 136 de ani, mesajul este mai actual ca niciodată, şi îi vizează acum, ca şi atunci, pe politicienii din sectorul globalist, ca să spun aşa:

"Voi sunteţi urmaşii Romei? Nişte răi şi nişte fameni!

I-e ruşine omenirii să vă zică vouă oameni!

Şi această ciumă-n lume şi aceste creaturi

Nici ruşine n-au să ieie în smintitele lor guri

Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,

Îndrăznesc ca să rostească pân' şi numele tău... ţară!

Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

Prea v-aţi arătat arama sfâşiind această ţară,

Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

Cum nu vii tu, Ţepeş Doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi... (I se întrerupe microfonul. Vociferări.)