Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PNL, pe domnul deputat Dan Coriolan Simedru.

Domnule deputat, aveţi cuvântul. Am înţeles că la 9,30 trebuie să fiţi undeva.

Vă rog frumos să vă prezentaţi declaraţia politică şi s-o faceţi cât mai pe scurt.

Mulţumesc.

Domnul Dan Coriolan Simedru:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte, şi mulţumesc şi colegilor pentru înţelegere.

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În stilul său caracteristic şi inconfundabil, pur propagandistic, preşedintele Traian Băsescu ne-a ţinut, din nou, săptămâna trecută, un discurs, de data aceasta în Parlament, în care a trasat sarcini Parlamentului şi Guvernului. Aceleaşi teme prezidenţiale preferate, reforma şi modernizarea statului, consolidarea statului de drept, drumul spre Vest al României care trebuie continuat, cu ţintă directă la procesul de aderare a ţării noastre la zona euro şi la spaţiul Schengen etc.

Ne-am obişnuit deja cu ieşirile preşedintelui, în care să ne spună cât este el de responsabil, cât bine a făcut el acestui popor şi acestei ţări, împreună cu fostele guvernări PDL patronate de el, în anii 2009-2012, şi cum expertiza sa în materie de politică externă este singura noastră salvare.

A vorbi despre binele poporului şi interesul naţional mi se pare cel mai cinic şi ipocrit mesaj care putea fi lansat de Traian Băsescu. Un preşedinte, care, pe timpul a două mandate, a eşuat în tot ceea ce şi-a propus, un preşedinte care a pierdut încrederea populară, lucru dovedit la referendumul de anul trecut, vine acum să facă apel la responsabilitatea parlamentarilor şi Guvernului în declaraţii şi în actul de guvernare, în numele unui popor, care, în majoritate covârşitoare, nu-l mai recunoaşte drept preşedinte.

Cred că este evident că nu am asistat decât la un joc de imagine al preşedintelui, care, într-un acces de autoritate, pe care nu mai poate să o manifeste cu atâta uşurinţă asupra Parlamentului şi Guvernului, în lipsa unei majorităţi favorabile, încearcă să-şi reconstruiască profilul de preşedinte-jucător, atât de drag lui, încercând să remanieze Guvernul cu ajutorul Procuraturii, pe care prin numirile făcute a reuşit să şi-o subordoneze.

Nu avem nevoie de lecţii prezidenţiale pentru a şti ce avem de făcut. Nici noi, parlamentarii, şi nici membrii Guvernului. Cel care a săpat la temelia statului de drept, pe care acum vine să îl apere, este chiar preşedintele Traian Băsescu, care a ajuns să dicteze puterii executive, puterii legislative şi celei judecătoreşti, care a reprezentat un grav derapaj de la principiile fundamentale ale Constituţiei României. Erodarea statului de drept în România a început cu această operă malefică perfectată de însuşi preşedintele Traian Băsescu. Tema închipuită a imunităţii parlamentare este doar o marotă pe care preşedintele o foloseşte în mod ipocrit, ştiind, de fapt, foarte bine că imunitatea este valabilă doar pentru declaraţiile politice. Singura imunitate adevărată este cea prezidenţială, de care, de altfel, preşedintele se bucură şi în spatele căreia s-a ascuns atâţia ani de zile, dânsul şi dosarele sale fiind astfel blocate în justiţie.

Domnului preşedinte îi place să dea lecţii de drept, să arate cu degetul membrii etichetaţi de Domnia Sa drept corupţi din alte guverne, altele decât cele pe care le gira la un moment dat, însă a dovedit că de fapt nu cunoaşte un principiu de drept fundamental, acela al prezumţiei de nevinovăţie. Vorbeşte despre egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii, însă când e vorba de miniştrii Guvernului Ponta, persoanele neagreate trebuie executate doar pentru un moft prezidenţial. Aceasta este politica bunului-plac, de la care se pare că preşedintele nu abdică nici acum, la final de mandat. O dovadă clară în acest sens a fost gestul preşedintelui care i-a cerut premierului Ponta să nu-l numească ministru al transporturilor pe Relu Fenechiu, pentru că a doua zi îl suspendă. Ce dovadă mai elocventă a faptului că pentru preşedinte legea este facultativă şi îi place să se raporteze la ea în discursuri publice, speculând în avantajul său.

Dubla măsură prezidenţială este evidentă în abordarea acestei problematici. Vorbeşte preşedintele despre cinste şi corectitudine, însă acţiunile sale sunt golite de aceste valori. Să nu uităm de erorile pe care le-a făcut preşedintele în cazul unor miniştri demişi, precum Teodor Atanasiu, Paul Păcuraru sau Tudor Chiuariu, înainte ca justiţia să se fi pronunţat. În cazul unora nici măcar nu a fost începută urmărirea penală, dar preşedintele s-a antepronunţat, încălcând un principiu de drept esenţial al unui stat democratic, cel al prezumţiei de nevinovăţie. Observăm că preşedintele persistă în greşeală, iar în cazul său errare humanum est, vechiul dicton latin, nu poate fi aplicat.

Rolul oricărui preşedinte în arhitectura constituţională este important şi decisiv pentru consolidarea statului de drept, de aceea trebuie jucat corect. Nu se pune problema de a acoperi corupţi, cum încearcă preşedintele Traian Băsescu să acrediteze ideea, ci este vorba despre respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale garantate de legile acestei ţări. De aceea, cererile prezidenţiale sunt excesive în raport cu faptele, o condamnare în primă instanţă a oricărui membru al Guvernului ar fi justificat o demisie, însă, în cazul de faţă, nu ne aflăm în această situaţie. Până acum, preşedintele a ratat orice ocazie de a-şi demonstra cinstea şi corectitudinea, atât faţă de cetăţenii acestei ţări, cât şi în raporturile instituţionale, cu Parlamentul şi Guvernul, lecţiile sale fiind inutile şi, mai mult de atât, făţarnice.

Aşa că, stimaţi colegi, Guvernul USL şi parlamentarii ce susţin acest guvern nu au nevoie de discursuri prezidenţiale pentru a şti cum să gestioneze treburile acestei ţări, ci doar de un climat de linişte şi de încredere din partea cetăţenilor.

Vă mulţumesc.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.

Dacă aţi prezentat pe scurt punctul de vedere mă bucur. Aţi depăşit un pic timpul alocat.