Parliamentary debates

Domnul Florin Iordache:

Doamna Biró Rozália.

Se pregăteşte domnul Corneliu Bichineţ, de la Vaslui.

Doamna Biró Rozália-Ibolya:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În calitate de deputat ales în Circumscripţia electorală nr. 5 din Bihor, m-am angajat să apăr drepturile şi interesele comunităţii maghiare şi ale tuturor cetăţenilor pe care îi reprezint - maghiari şi români, femei şi bărbaţi, care trăiesc într-o regiune importantă şi într-o ţară membră a Uniunii Europene, care peste doar câteva luni va prelua preşedinţia rotativă a acestui for comunitar.

Trăim într-o ţară ai cărei conducători, la cel mai înalt nivel, afirmă pe plan internaţional că România este un model de democraţie şi de respectare a drepturilor cetăţenilor săi. Desigur, este mult de discutat pe această temă, însă acum mă voi referi la un singur punct, care vizează un drept al cetăţenilor - egalitatea de gen în procesul decizional politic, prin introducerea unor cote de gen.

Participarea egală a femeilor şi bărbaţilor în politică este o condiţie importantă pentru o democraţie eficace şi o bună guvernare.

Pe lângă consolidarea şi extinderea sistemului democratic, participarea mai multor femei la procesul decizional politic are multe efecte pozitive asupra societăţii. Printre beneficii se numără societăţi mai echitabile şi o guvernare favorabilă incluziunii, desigur, evoluţia pozitivă în educaţie, sănătate şi infrastructură.

În ultimul deceniu, ponderea femeilor în posturi de conducere la nivel înalt a crescut constant în instituţiile politice şi în administraţia publică, în întreaga Uniune Europeană.

Mai multe state membre ale UE şi-au întărit angajamentul faţă de egalitatea de gen în procesul decizional politic, prin introducerea cotelor de gen.

Astfel, noul preşedinte francez, Emmanuel Macron, a promis, încă din campania sa electorală, o paritate strictă femei-bărbaţi în guvern şi a respectat promisiunea.

15 state europene legiferează cota de gen, multe partide politice aplică în mod voluntar un sistem paritar, prin care femeile trebuie să ocupe un anume procent de locuri pe listele lor, uneori chiar jumătate. Cotele nu se aplică însă doar în politică. În ţări, precum Norvegia şi, mai nou, Franţa, femeile trebuie să ocupe cel puţin un sfert din posturile de răspundere în întreprinderile mari sau în cele care beneficiază de o participare a statului. România, din acest punct de vedere, este pe locul jenant 113, în lume.

Legea pe care am propus-o, în vederea reprezentării mai echilibrate de gen, de cel puţin 30% pe listele electorale la alegerile locale şi parlamentare, se pare că nu se doreşte a fi votată, în condiţiile în care, în Europa, cum am menţionat, 15 state au legiferat cotele de gen, iar, în lume, 88 de state au adoptat această procedură.

Mai mult, în decembrie 2015, Comisia Europeană a elaborat şi a publicat documentul numit "Angajament strategic pentru egalitate de gen 2016-2019". Acest angajament strategic se concentrează pe cinci domenii prioritare, printre care cel mai important poate fi menţionat - promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi în procesul decizional, desigur având importanţă majoră şi celelalte, cum este combaterea violenţei pe criterii de gen; reducerea diferenţei de remunerare; creşterea participării femeilor pe piaţa forţei de muncă; egalitate în ceea ce priveşte independenţa economică.

Cu atât mai mult, la 25 septembrie 2015, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia privind agenda de dezvoltare post-2015, intitulată "Transformarea lumii noastre: Agenda 2030", care are ODD nr. 5. "Realizarea egalităţii de gen şi capacitarea tuturor femeilor şi fetelor".

Faţă de cele mai sus menţionate, România, ţară membră a Uniunii Europene, cu o tendinţă accentuată proeuropeană, cu declaraţii pompoase cu privire la principiul egalităţii de gen, a ajuns să nu fie de acord cu asigurarea cotei de 30% de femei pe listele de candidaţi ale formaţiunilor politice.

Care este adevărata faţă a clasei politice cu privire la principiul egalităţii de gen în procesul decizional? De ce într-o societate în care femeile au o pondere mai mare decât bărbaţii, totuşi, realitatea este cu total alta decât sunt valorile europene? De ce opţiunea politică este, şi acum în 2018, de a limita accesul femeilor în procesul decizional din sfera politică?

În legislatura actuală reprezentativitatea femeilor în Parlamentul României este de aproape 20%, cu mult mai redusă faţă de alte ţări europene.

Se pune întrebarea: oare peste câţi ani societatea românească va fi capabilă să accepte formula proporţională de 50-50% femei şi bărbaţi în structurile decizionale din sfera politicului? Oare de câţi ani mai avem nevoie ca să putem recunoaşte că valoarea femeii este egală cu valoarea bărbatului într-o societate modernă?

Consider că problema expusă trebuie reevaluată şi rezolvată în cel mai scurt timp. În acest scop, fac apel la raţiune. În acest demers primează interesul tuturor femeilor, cetăţeni ai acestei ţări, şi nu apartenenţa etnică sau politică.

Sper ca eforturile reunite ale partidelor îndreptate spre rezolvarea cotelor de gen şi a tuturor problemelor cu care se confruntă femeile din România, indiferent de etnie sau religie, satisfacerea doleanţelor şi nevoilor acestora şi, nu în ultimul rând, încurajarea şi promovarea lor în poziţii importante în cadrul societăţii, vor contribui la eliminarea unor bariere în vederea dezvoltării acestei ţări.

Mulţumesc.

Rozália Biró, deputat al UDMR.

Domnul Florin Iordache:

Vă mulţumesc, doamnă deputat.