Parliamentary debates

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul Marius Paşcan.

Au mai depus în scris domnii deputaţi Constantin Codreanu, Eugen Tomac şi Doru Coliu.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte de şedinţă.

Bună dimineaţa, distinşi colegi.

Declaraţia mea politică se intitulează "A înţelege nu mai pot, unde eşti tu separaţie, cu CCR-ul tău cu tot?!".

Fantomele trecutului totalitar se schimonosesc grotesc către ţară. Le-am văzut, recent, înveşmântate într-un roşu comunistoid, de tragică amintire, la congresul partidului care se doreşte şi stat - PSD. Am revăzut aceeaşi punere în scenă triumfalistă, cu un nou aspirant la titlul de "cel mai iubit fiu al poporului", reales unanim la al "ţânşpelea" congres, într-un singur gând, o unică voinţă. Am revăzut asaltul puterii politice asupra celorlalte puteri ale statului, care trebuie cucerite, dominate şi aservite politic în pseudostatul de drept. Am asistat la furibundul atac asupra legilor justiţiei şi am protestat, aproape zadarnic, atunci când infractorilor şi puşcăriaşilor li s-a pregătit detenţia facultativă şi la domiciliu, ba chiar o răsplată pecuniară pentru condiţii neprielnice de detenţie. Acum, însă, totul culminează cu o ofensivă decisivă având drept vârf de lance decizia Curţii Constituţionale a României, prin care, în urma unei sesizări privind un posibil conflict de natură constituţională între puterile statului, preşedintele României ajunge în postura de a fi obligat să se subordoneze voinţei ministrului justiţiei, ceea ce plasează instituţia prezidenţială într-un neconstituţional derizoriu.

Sigur, art. 132 alin. (1) din Constituţia României stipulează că: "Procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic, sub autoritatea ministrului justiţiei", însă art. 54 alin. (4) din Legea nr. 303/2004 stabileşte că: "Revocarea procurorilor din funcţiile de conducere se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei".

De asemenea, art. 94 lit. c) din Constituţia României prevede că: "Preşedintele României numeşte în funcţii publice, în condiţiile prevăzute de lege".

Rezultă astfel că, nesocotind chiar Constituţia şi legislaţia în vigoare, Curtea Constituţională, dominată de afinităţi politice pesediste, l-a pus pe preşedintele României în postura de a fi obligat să se subordoneze voinţei ministrului justiţiei, deşi acesta are doar mandatul legal de a propune, preşedintele fiind decidentul.

În aceste condiţii, dispare dublul control privind revocarea procurorilor din marile parchete, decizia rămânând strict la discreţia ministrului justiţiei, numit politic în Guvern de un partid şi, evident, în detrimentul preşedintelui, care are cea mai mare legitimitate electorală.

În deciziile sale, ministrul va fi supus influenţelor partidului din care provine, astfel instituindu-se asupra parchetelor un control politic al partidului aflat la guvernare, prin ministrul justiţiei, care a devenit, practic, unicul decident.

Ne putem aştepta de-acum ca orice ministru să schimbe procurorii-şefi. De ce nu ar putea să schimbe efectiv şi procurorii?!

În aceste condiţii, ce stat de drept mai avem în România, câtă vreme parchetele vor fi sub controlul partidelor de guvernământ?!

Despre ce separaţie a puterilor statului mai vorbim, judecătorilor din cadrul Curţii Constituţionale a României?!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc.