|
Domnul Bogdan-Alexandru Bola: Domnule preşedinte de şedinţă, Stimaţi colegi, "Puterea de producţie a apelor Dunării, cu bălţile, gârlele şi lagunele ei, se manifestă aci în prima linie prin producţia de peşte. Condiţiunile naturale pentru producţiunea peştelui sunt în adevăr aci unice în Europa, şi numai prin nepriceperea şi rapacitatea omului, care, în loc să respecte şi să se acomodeze la cerinţele naturii, se dedă la vandalisme, face câteodată ca acest izvor natural de bogăţie să nu dea roadele la care suntem în drept să ne aşteptăm". Acestea erau vorbele pline de înţelepciune ale lui Grigore Antipa, exact acum 100 de ani, în cadrul lucrării sale "Dunărea şi problemele ei". România intra atunci într-o perioadă de boom economic, intra în perioada modernă a pescăriei, odată cu promulgarea legii asupra pescuitului, la 7 octombrie 1896, iniţiată de acelaşi Grigore Antipa. Încă de la înfiinţarea Direcţiei Generale a Pescăriilor, în acelaşi an, s-a început construirea unei baze materiale de excepţie, ajutând mult la dezvoltarea acestui domeniu strategic, statul român ajungând în anul 1920 să deţină 98 de clădiri cu terenuri, 107 gheţării, 153 de bărci, 8 şalupe cu motor, 4 vapoare, 11 şlepuri şi o dragă. Însă venirea regimului comunist şi după aceea a democraţiei prost înţelese, de după 1989, a distrus tot ce gândise şi construise marele savant român. Situaţia dezastruoasă în care ne aflăm în acest moment se ilustrează cel mai bine prin nişte simple cifre - între 1920-1924, capturile comerciale de crap, în Delta Dunării, se situau undeva la 1849 de tone/an, ajungând ca între anii 2003-2020 să fie doar 132 de tone/an. Aceasta înseamnă de 14 ori mai puţin crap pescuit, într-o perioadă de patru ori mai mare. De asemenea, capturile de ştiucă, o altă specie importantă din punct de vedere economic, raportate în aceleaşi perioade de timp, în Delta Dunării, au fost de 1816 tone/an, comparativ cu doar 98 de tone, în vremurile noastre. Aceasta înseamnă o scădere de peste 18 ori mai puţin. Toată această scădere a pescuitului comercial este uriaşă, în pofida faptului că vorbim despre o creştere exponenţială a efortului de pescuit şi a acestui domeniu, prin dezvoltarea de noi materiale şi unelte de pescuit, o mobilitate crescută a pescarilor şi tehnici moderne de detecţie a exemplarelor. Doamnelor şi domnilor parlamentari, Vă rog să vă gândiţi că, în ultimii 9 ani, capturile declarate de către pescarii comerciali din România s-au situat undeva la sub 50% din cota alocată de stat pentru pescuit. Din punctul nostru de vedere, doar trei factori cumulaţi pot genera această situaţie - stocurile de peşte foarte scăzute, o evaziune fiscală extrem de ridicată şi nişte cote alocate pescuitului supradimensionate. Tocmai de aceea, în ultimele luni, alături de colegul meu Alexandru Kocsis, lucrăm la o nouă lege a pescuitului, care să elimine cadrul legislativ actual, total ineficient. Fie că vorbim despre braconajul excesiv, despre protecţia mediului dar şi a pescarilor tradiţionali, despre înăsprirea pedepselor sau de măsuri de ajutorare a acestui domeniu strategic, totul va fi prevăzut în viitoarea lege. Să nu uităm că peştele reprezintă o resursă strategică de hrană, însă este şi un important bioindicator al calităţii mediului acvatic confirmând, prin prezenţa unora dintre specii, ape curate, nepoluate şi implicit un mediu de viaţă adecvat traiului uman. Faptul că mortalitatea prin pescuit a crescut, iar productivitatea, prin alterarea habitatelor, a scăzut, ar trebui să ne amintească tuturor că resursele pescăreşti nu sunt infinite. Raportul Curţii de Conturi...
|