Parliamentary debates

Domnul Antal István:

Deşi în aceste zile suntem cu toţii absorbiţi de problemele noastre interne economice şi politice, declaraţia mea politică se concentrează pe o chestiune de drept umanitar în care sunt implicate state din Asia, şi anume repatrierea refugiaţilor nord-coreeni.

O membră a Parlamentului sud-coreean, doamna Park Sun-Young, se află din 20 februarie în greva foamei protestând împotriva pasivităţii guvernului propriei sale ţări în ceea ce priveşte atitudinea Chinei faţă de refugiaţii nord-coreeni. Un principiu al dreptului internaţional afirmă că refugiaţii care în ţările de origine se pot confrunta cu tratamente inumane, tortură şi pedepse deosebit de grave se bucură de un statut special, ţările-gazdă nefiind ţinute să respecte tratatele bilaterale de repatriere.

Dar China, cu tot statutul său de ţară membră a ONU şi a Consiliului de Securitate, afirmă că aceşti refugiaţi ar fi avut motive economice să îşi părăsească ţara, şi nu motive politice, aşadar va proceda la repatrierea lor. Toate acestea în ciuda avertismentelor presei internaţionale, citând declaraţiile fără echivoc ale noii administraţii nord-coreene, despre foarte probabile şi în mod sigur foarte grave repercusiuni care îi aşteaptă atât pe refugiaţi, cât şi pe membrii familiilor lor. Anual câteva mii de nord-coreeni încearcă să scape de regimul opresiv din ţara lor, iar Guvernul din Pyongyang a identificat ca soluţie la această problemă înăsprirea pazei frontierelor.

O vastă campanie derulată pe internet sub patronajul a numeroase organizaţii nonguvernamentale, căreia i s-a alăturat şi Forumul Parlamentar pentru Democraţie, printre ai cărui membri mă număr şi eu, a adunat sute de mii de adeziuni, cerând Chinei să respecte drepturile fundamentale ale omului şi să refuze repatrierea cetăţenilor nord-coreeni care au ales să îşi părăsească ţara.

Revin la cele afirmate în deschiderea declaraţiei, la faptul că preocupările noastre sunt mai degrabă imediate, urgente şi de ordin material, astfel că omitem să observăm ce se întâmplă în lume. Din cauza problemelor noastre uităm din ce coşmar ne-am trezit în '89 când ne-am eliberat de un regim care ne refuza orice: de la hrană la călătorii şi la libertatea de exprimare şi de conştiinţă, care ne urmărea orice mişcare şi ne pedepsea familiile şi cercul de prieteni pentru încercarea de a "scăpa dincolo" de graniţe în căutarea unei vieţi normale.

În ciuda problemelor noastre cotidiene cred că ar fi bine să ne reamintim că drepturile omului nu sunt vorbe goale, ci principii pe baza cărora ar trebui să funcţioneze guvernele noastre şi organismele internaţionale, şi că fiecăruia dintre noi îi revine datoria de a atrage atenţia guvernelor asupra respectării acestor principii. Şi dacă deputata sud-coreeană poate să atragă atenţia guvernului ţării sale asupra liniei neconforme cu drepturile omului în relaţia cu China, aşa şi noi ar trebui să luăm atitudine şi să solicităm guvernului nostru o poziţie fermă în cadrul ONU asupra chestiunii refugiaţilor nord-coreeni.