Parliamentary debates

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Invit la microfon pe doamna deputat Diana Tuşa. Se pregăteşte domnul deputat Vasile Popeangă.

Doamna Adriana Diana Tuşa:

Bună dimineaţa.

Declaraţia politică de astăzi se intitulează "Parteneriatul civil sau tactica salamului".

Zilele acestea, suntem solicitaţi să răspundem uneia dintre cele mai importante provocări cu care ne putem confrunta în calitatea noastră de legiuitori.

Iniţiativa legislativă privind parteneriatul civil, semnată de colegul nostru, domnul deputat Remus Cernea, ne obligă să ne verificăm limitele şi să introspectăm serios setul de valori la care aderăm.

În ciuda aparenţelor, parteneriatul civil nu este despre simple beneficii fiscale sau locative acordate cuplurilor hetero şi homosexuale necăsătorite, ci despre însăşi definiţia familiei şi, ca atare, despre soarta ei.

Pentru prima dată în istoria României, cineva încearcă să comute centrul de greutate al acestei instituţii de pe căsătoria heterosexuală, monogamă, pe un simplu contract civil "nediscriminatoriu", cu ghilimelele de rigoare, încheiat între două persoane, indiferent de sex.

Pretinsa necesitate de a recunoaşte familiile compuse din cupluri aflate în concubinaj, conform expunerii de motive a autorului, nu este decât o minge ridicată la fileu grupurilor de lobby ale minorităţilor sexuale, căci după citirea propunerii legislative devine clar că parteneriatul nu le-ar fi de folos cu nimic cuplurilor heterosexuale.

Drepturile cerute deja sunt prevăzute în Codul civil recent dezbătut şi adoptat în legislatura trecută, şi, mai exact, sunt cele ale căsătoriei, cu unica excepţie, a dreptului la filiaţie.

Putem spune, aşadar, că legiferând parteneriatul civil, facem primul pas spre legiferarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex, dar sub o altă denumire.

Din acest punct de vedere, propunerea domnului deputat Cernea este ilustrarea perfectă a tacticii salamului: se taie prima felie din bogata pradă numită familie, prin parteneriatul civil, după care vor urma la rând alte felii, decupate fie prin intermediul legilor, fie prin decizii judecătoreşti, până ce vom constata, prea târziu, că între parteneriat şi căsătorie nu mai există nicio diferenţă şi că legile care protejau familia naturală au rămas fără obiect.

A se vedea teribilul exemplu al ţărilor precum Franţa, Spania şi Anglia, unde atacul a mers până acolo încât guvernele nu doar au legiferat căsătoria pentru toţi, inclusiv filiaţia prin adopţie sau fecundarea artificială pentru cuplurile de acelaşi sex, dar au înlocuit chiar şi cuvintele "mamă" şi "tată" din registrele de stare civilă cu termenele - pretins neutre - "părinte A" sau "părinte B".

Greu de imaginat o agresiune mai gravă la adresa firii şi a cetăţenilor, în ultimă instanţă.

Şi pentru că tot a venit vorba de cetăţeni, noi suntem aici pentru a-i reprezenta pe români, care cred, în majoritatea lor, că familia înfiinţată pe căsătoria dintre două sexe este primul şi cel mai important centru al vieţii sociale.

Familia astfel construită s-a dovedit cadrul optim de formare a noii generaţii, iar rolul esenţial jucat de această instituţie în trecutul, prezentul şi viitorul dorit al ţării a fost consfinţit prin noul Cod civil, în 2009.

Menţionarea clară a familiei naturale, monogame şi nucleare, ca valoare exclusivă, protejată de lege, nu poate fi interpretată ca o ofensă adusă cuiva, ci este doar recunoaşterea juridică a unei realităţi. Ea reprezintă o măsură care a devenit absolut necesară, în contextul unei stări de criză a familiei, cu tot mai multe familii destrămate şi copii crescuţi de un singur părinte.

Stimaţi colegi, noi avem datoria să facem legi care să respecte valorile şi credinţa celor care compun acest popor.

Nu avem nicio obligaţie de a urma recomandări sau modele faţă de care suntem străini, aşa cum eronat se pretinde chiar în expunerea de motive a Propunerii legislative privind parteneriatul civil.

Experienţa nefastă a celor 50 de ani în care comunismul a impus legi cu forţa, fără a ţine cont de specificul românesc, cred că sunt de ajuns.

Nu mai este nevoie să traumatizăm alte generaţii în numele unui iluzoriu progres adus prin reţete alienate.

O astfel de reţetă este cea a marxismului cultural, al cărui reprezentant este domnul Cernea. Ea presupune distrugerea familiei, a miturilor şi simbolurilor, şi, în final, însăşi deconstrucţia conduitei umane, prin îndepărtarea completă a pilonilor pe care aceasta se sprijină.

Creştin-democraţia se împotriveşte, desigur, discriminării, adică tratamentului nedrept şi nejustificat, întrucât este o doctrină politică ce pune accent pe valoarea persoanei umane, dar faptul că omul este preţuit, ca persoană, în orice situaţie, nu înseamnă a accepta senin oricare comportament şi oricare solicitare, chiar aparent legitimă şi, mai cu seamă, a le transforma, prin legiferare, într-o formă de normalitate.

Încercarea de legiferare a parteneriatului civil este o încercare de a demonstra că e suficient să adopţi un set de legi pentru ca oamenii să gândească şi să simtă altfel, şi că poţi redesena, oricând, după bunul-plac, idealurile şi valorile general-umane. Este o teză revoluţionară, specifică stângii radicale.

Ca politicieni responsabili însă, refuzăm categoric ideea că realitatea este un simplu construct ideologic care poate fi modificat prin simpla schimbare a limbajului legii. Şi aceasta, mai cu seamă, întrucât căsătoria, înainte de a fi un contract privat, este o normă socială a cărei definire şi stare ne privesc pe toţi.

Pentru binele copiilor noştri, să lăsăm familia ceea ce a fost întotdeauna, structura fundamentală a societăţii, care se întemeiază prin uniunea, prin căsătorie, între un bărbat şi o femeie. Nu pentru că aceasta ne dorim noi, susţinătorii ei, şi dorim să impunem, chiar dacă suntem majoritari, ci pentru că aceasta este legea firii.

Vă mulţumesc.

Domnul Dan-Ştefan Motreanu:

Da. Vă mulţumesc şi eu. O intervenţie demnă de un reprezentant al creştin-democraţiei.