Parliamentary debates

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Doamna Nistor.

Doamna Marioara Nistor:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o: "Ajutoarele sociale - o prioritate pentru România".

În declaraţia din această săptămână, voi aborda o problemă pe care o întâlnim la nivelul comunităţilor locale şi în privinţa căreia trebuie să găsim soluţii în cel mai scurt timp. Legislaţia privind ajutoarele sociale trebuie să reprezinte pentru statul român o prioritate, în condiţiile în care numărul persoanelor cu venituri scăzute rămâne în continuare ridicat.

Aproximativ 40,2% din populaţia României era expusă în 2014 riscului de sărăcie şi excludere socială, situaţie care a plasat-o pe primul loc în Uniunea Europeană, în condiţiile în care, la nivelul Uniunii Europene, 122 de milioane de persoane sau 24,4% din populaţie, se aflau în această situaţie, potrivit datelor publicate de Eurostat.

Cu toate acestea, România se situează printre statele membre ale Uniunii Europene care, între 2008 şi 2014, au realizat cele mai mari progrese în privinţa reducerii riscului de sărăcie şi excludere socială, în condiţiile în care acest risc a scăzut cu patru puncte procentuale, o reducere mai mare la nivelul Uniunii, de 5,8 puncte procentuale, fiind înregistrată doar în Polonia.

Măsurile luate în ultimii trei ani de guvernare au arătat că Guvernul actual este unul pentru care bunăstarea cetăţenilor este pe primul loc. În aceşti ani s-a reuşit îndreptarea unor greşeli şi realizarea unor reparaţii morale pentru mulţi români din această ţară. UNPR a contribuit prin proiectele sale la creşterea nivelului de trai al cetăţenilor români şi a urmărit ca prin proiectele pe care le-am iniţiat să ne pliem pe problemele românilor.

Una dintre problemele pe care le-am identificat la nivelul judeţului Brăila, pe care îl reprezint în Parlamentul României, este cea care vizează Legea privind ajutorul social. Din discuţiile purtate cu reprezentanţi ai autorităţilor locale, dar şi ai asociaţiilor care se ocupă de asistenţă socială, am observat că principalele nemulţumiri ale acestora sunt în privinţa cadrului legislativ actual.

Printre problemele semnalate şi pe care vreau să le aduc şi la cunoştinţa Legislativului, sunt cele referitoare la lipsa cadrelor pe asistenţă socială, lipsa hărţilor de nevoi, ambiguitatea legislaţiei, lipsa unei legi a auditului social. În privinţa lipsei personalului în domeniul asistenţei sociale am observat că este o problemă stringentă la nivelul autorităţilor locale. Volumul de muncă este unul ridicat, în vreme ce personalul este unul redus, insuficient pentru toate documentele care trebuie întocmite lunar.

De asemenea, referitor la lipsa hărţilor de nevoi, am constatat că administraţiile locale oferă servicii sociale doar la cerere, neavând aceste hărţi, aşa cum specifică Legea nr. 292/2011. Totodată, legislaţia existentă este una ambiguă, care uneori se bate cap în cap cu realitatea. Din acest punct de vedere, este nevoie de o clarificare în acest sens şi de o asumare politică.

Un alt aspect invocat de cei cu care m-am întâlnit în judeţul Brăila, din domeniul asistenţei sociale, a fost acela al lipsei unei legi a auditului social care să clarifice diferenţa dintre auditorul social şi inspectorul social.

Pentru ca aceste disfuncţionalităţi să dispară, România va trebui să treacă la implementarea corectă a legilor de asistenţă socială. De asemenea, este necesară şi identificarea corectă a tuturor nevoilor sociale, să se realizeze o hartă cu aceste nevoi, care să fie în conformitate cu realitatea din teren. Avem nevoie de aceste lucruri pentru a şti exact în ce fel trebuie acţionat în domeniul asistenţei sociale.

Vă mulţumesc.

Deputat UNPR, Brăila, Marioara Nistor.