Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Invit la microfon, din partea Grupului parlamentar al PSD, pe domnul deputat Sorin Stragea.

Domnule deputat, aveţi cuvântul.

Domnul Sorin Constantin Stragea:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Băsescu, cacealmaua referendumului şi Constituţia - ediţie revizuită"

Astăzi Băsescu zice: "Am şi o altă îngrijorare: dacă un referendum poate fi considerat un simplu sondaj. [...] Cred că sondajele sunt pentru casele de sondaj, iar referendumul exprimă suveranitatea poporului, aşa cum se spune în Constituţie. Este una din marile mele îngrijorări şi voi reacţiona decent, dar voi reacţiona la neluarea în considerare a referendumului din 2009."

Aflat pe valul simpatiei populare, domnul Băsescu a dorit, în 2009, un parlament unicameral şi maximum 300 de parlamentari, populismul celor două chestiuni îndeplinindu-l cu vârf şi îndesat.

Marea majoritate a populaţiei s-a pronunţat în favoarea Parlamentului unicameral şi a votat reducerea numărului de parlamentari la 300, prezenţa fiind de 50,9%.

Aici aş vrea să fac câteva precizări, pentru că se face trimitere, în mod obsesiv, la referendumul din 2009.

Acel referendum n-a fost un referendum de sine stătător, a fost un referendum adăugat pe lângă alegerile din 2009 pentru Preşedinţia României. A fost un referendum care n-a întrunit cele mai elementare condiţii legale, inclusiv mult invocata Comisie de la Veneţia, acest organism al Uniunii Europene, s-a pronunţat în sensul că nu a fost popularizat, oamenii, practic, au votat în necunoştinţă de cauză.

De asemenea, am avut referendum în 29 iulie anul trecut, când ştiţi că marea majoritate a populaţiei s-a pronunţat pentru plecarea preşedintelui. Or, invocăm suveranitatea; în acest caz n-a mai fost vorba de suveranitatea marii majorităţi a românilor şi cred că, în orice ţară civilizată - şi nu numai - din Uniunea Europeană, chiar şi într-o ţară bananieră, preşedintele, în această situaţie, şi-ar fi dat demisia de onoare.

Ca să nu mai vorbim de acest număr - într-adevăr mare - de parlamentari, şi colegii de la PDL îl invocă mereu, dar să nu uite că actuala coaliţie, în primăvara anului 2012, a modificat legea şi a spus în mod foarte clar: câştigătorii colegiilor câştigă mandatul. Eram în norma europeană şi, în această acţiune de revizuire a Constituţiei, vreau să vă spun că este prevăzut în mod expres la Camera Deputaţilor un număr de maximum 300 de persoane, deşi acest lucru ar trebui să se regăsească în Lega de organizare a alegerilor în funcţie de numărul populaţiei.

În condiţiile în care au atacat la Curtea Constituţională preşedintele şi cu colegii de la PDL, din păcate, această instituţie atât de importantă a luat şi ia în continuare decizii politice, şi nu juridice, astăzi, stimaţii colegi nu s-ar mai fi regăsit în Parlament, ci se uitau la televizor sau propunerile lor le făceau forumului constituţional. Şi apropo de forumul constituţional, să ştiţi că 45 din amendamentele forumului au fost luate în considerare de Comisia pentru revizuire, forum care a mers în toată ţara.

Deci am ţinut şi ţinem cont de voinţa poporului.

Responsabilitatea organizării unui referendum al cărui răspuns era dinainte cunoscut revine organizatorilor, preşedintelui şi majorităţii de atunci, iar aceştia sunt obligaţi să indice motivul pentru care l-au făcut şi să deconteze cheltuielile acestuia, ştiut fiind faptul că acel referendum nu se regăsea în procedura legislativă de modificare a Constituţiei. Era un simplu sondaj.

Susţin cu tărie că nu interesul popular a fost miza principală, ci sporirea şanselor domnului Băsescu în alegerile prezidenţiale. În plus, reducerea numărului de parlamentari urmărea scoaterea din joc a PNL, rămas în afara coaliţiei guvernamentale PSD-PDL-UDMR, iar renunţarea la Senat, camera decizională instituită pe vremea lui Al.I. Cuza şi desfiinţată de bolşevici în 1946, convenea de minune jocurilor de putere ale preşedintelui.

Ultimul referendum, cel pentru demiterea preşedintelui, a arătat că aşezările noastre democratice sunt şubrede, iar aventurierii politici îşi pot impune voinţa, indiferent de consecinţe. Cert este că şi aici, de această dată, voinţa populară n-a contat.

Necazul cel mare e că referendumul, ca principală formă de manifestare a democraţiei, a fost total compromis, deoarece ultimele rezultate nu au fost luate în seamă. Şi, ca urmare, greşeşte cine-şi închipuie că se va mai realiza vreodată cvorumul, indiferent ce problemă presantă va avea societatea românească de rezolvat.

Se ştie că alte instrumente politice de importanţa referendumului nu sunt, iar viitorul ne scoate în cale noi provocări.

Astfel, va avea loc referendumul pentru confirmarea situaţiei Parlamentului unicameral şi a numărului de 300 de deputaţi şi, cel mai important, plebiscitarea noii Constituţii, cu tot cu regionalizare.

Anul 2013 va avea nevoie de cel puţin două referendumuri şi un plebiscit: anularea sau confirmarea situaţiei Parlamentului unicameral şi a numărului maxim de 300 de deputaţi, decizia populară asupra formei de guvernământ, republică ori monarhie, şi plebiscitarea noii Constituţii cu tot cu regionalizare.

Vă mulţumesc.

Deputat PSD, Sorin Stragea, Colegiul nr.7, Timiş.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.