Parliamentary debates

Domnul Petru Gabriel Vlase:

Domnul Zlati.

Mulţumesc.

Domnul Radu Zlati:

Domnule preşedinte de şedinţă,

Stimaţi colegi,

Azi începe anul universitar 2015-2016. Cu mai puţini studenţi decât acum zece ani. Cu universităţi de stat mai sărace, unele la limita de jos a supravieţuirii - iar universităţile private nu o duc nici ele mai bine.

Se deschide un an şcolar în care primul-ministru se va duce în faţa studenţilor pentru a le vorbi despre atenţia pe care guvernul pe care îl conduce o acordă învăţământului universitar, cercetării şi inovării. Probabil, o va face în cadrul unei vizite la o universitate prietenoasă, unde nimeni nu îl va întreba despre plagiatul de care se face vinovat, plagiat care întinează nu doar persoana plagiatorului, ci şi sistemul care acceptă, încă, această pată pe onoarea învăţământului superior românesc.

Desigur, şi ministrul afacerilor interne le va vorbi studenţilor la acest început de an universitar - cel mai probabil studenţilor dintr-o instituţie de învăţământ superior militară. Le va vorbi despre onoare, cinste, credinţă, interes naţional. Nu va sufla o vorbă despre propria lucrare de doctorat, plagiată - şi nici despre cele câteva lucrări de doctorat coordonate de către domnia sa, plagiate şi ele.

Trăim, din păcate, - iar ziua de marţi şi votul asupra moţiunii de cenzură ne-au demonstrat-o încă o dată -, o epocă în care trăsătura de unire a liderilor alianţei care guvernează destinele acestei biete ţări sunt minciuna instituţionalizată, plagiatul, banii murdari şi dosarele penale.

Astfel încât, în ciuda acestei zile care marchează un început, şi, nu-i aşa, începuturile ar trebui să fie optimiste, eu personal sunt trist. Sunt trist în aceste momente, gândindu-mă la starea învăţământului românesc, dar şi la starea societăţii care îi dă naştere, conţinut şi culoare. Sunt trist, dar nu fără nădejde. Astfel încât urez celor care azi intră cu emoţie în sălile de cursuri şi de seminar ale universităţilor să aibă parte, chiar înainte de terminarea anului universitar, de o atmosferă din care miasma urât mirositoare a imposturii intelectuale şi morale, cocoţate ambele la cel mai înalt vârf al statului românesc, să fi dispărut.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!