|
Domnul Emil-Marius Paşcan: Vă mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Bună dimineaţa, distinşi colegi. Declaraţia mea politică se intitulează: "Cultura şi cercetarea ştiinţifică sunt desconsiderate şi umilite". Nu trece o săptămână fără să mai aflăm de încă o aberaţie din aşa-zisa reformă salarială unitară, promovată de guvernarea PSD-ALDE. O acţiune guvernamentală programatică, insuficient fundamentată, pripită şi grăbită, care a busculat sistemul salarial, generând grave dezechilibre în economia României. Primesc consecvent la biroul parlamentar sesizări din partea unor categorii profesionale discriminate salarial, angajaţi care caută şi solicită să li se facă dreptate. În acest sens, mi s-au adresat recent cercetători angajaţi ai Academiei Române, cu privire la veniturile acestora. Legea salarizării unitare, aşa cum a fost prezentată publicului, adică demagogic, propagandistic şi electoral, se dorea a fi un demers legislativ menit să reducă discrepanţele salariale şi sociale, indiferent de domeniile de activitate. În realitate, disproporţiile salariale dintre vârful şi baza piramidei de salarizare s-au accentuat la nivelul multor instituţii, dar şi de la o instituţie publică la alta. În prezent, în institutele de cercetare ale Academiei Române, un asistent cercetare, cu titlul de doctor, câştigă 1.463 lei, iar un cercetător ştiinţific încasează lunar 1.637 lei. Prin comparaţie, şoferii din unele instituţii publice au ajuns să aibă lefuri între 2.000 şi 4.000 de lei, la fel şi o femeie de serviciu, pe când un referent din administraţia publică locală, adică prima treaptă a salarizării funcţionarilor publici, primeşte un salariu situat între 3.000 şi 4.500 de lei. Precizez, pentru a nu se interpreta eronat, că susţin ca fiecare categorie socio-profesională să fie remunerată meritoriu şi să aibă asigurat un nivel de trai decent şi demn. Însă discrepanţele salariale generate în sistemul public sunt revoltătoare, prin raportare la studii, nivel de pregătire, funcţie, competenţă şi responsabilitate. Într-o situaţie similară, discriminatorie şi umilitoare din punct de vedere al retribuţiei, se află şi angajaţii din cadrul direcţiilor judeţene pentru cultură, care ajung să aibă salarii mai mici chiar decât ale colegilor din instituţiile pentru cultură pe care le coordonează ierarhic. Şi să nu uităm că aceşti specialişti se află în prima linie în privinţa protejării patrimoniului cultural naţional. În absenţa unei salarizări corespunzătoare, specialiştii care îşi desfăşoară activitatea în respectivele instituţii îşi caută alte locuri de muncă şi vor părăsi sistemul care-i nedreptăţeşte. Finalmente, devine din ce în ce mai dificilă atragerea şi menţinerea în sistem a personalului supracalificat şi cu vocaţie pentru cultură şi cercetare. Pierderea acestor specialişti reprezintă un pericol chiar pentru viitorul intelectual al României. Cum aceşti specialişti nu se pretează la promovarea unor manifestări publice de protest şi nici nu reprezintă o forţă numeric semnificativă, sunt desconsideraţi şi abandonaţi de o guvernare care, deşi ne aflăm într-un an cu semnificaţii culturale şi istorice centenare, pare că nu are nicio preocupare semnificativă pentru susţinerea culturii şi a cercetării ştiinţifice din România. Vă mulţumesc pentru atenţie. Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.
|