Parliamentary debates

Mergem mai departe, la neafiliaţi.

Domnul Gabriel Plăiaşu este? Nu.

Anamaria Gavrilă?

O voce din sală:

Este!

Domnul Ilie Dan Barna:

A, OK, în partea cealaltă!

Vă rog.

Domnul Gabriel Plăiaşu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Dâmboviţenii aşteaptă răspunsuri pe tema centralei nucleare care va fi construită la Doiceşti".

Doamnelor şi domnilor,

Pe la sfârşitul lunii mai, anul acesta, dâmboviţenii aveau să afle că pe amplasamentul fostei termocentrale de la Doiceşti va fi construit primul reactor modular mic - SMR din România, din cele şase prevăzute de proiectul despre care, nici până la acest moment, nu ştim foarte multe detalii.

Vestea a căzut ca un trăsnet asupra locuitorilor din zona vizată, pentru că aceştia nu au fost anunţaţi din timp că, la doi paşi de casele şi de şcoala din comună şi la vreo 10 km. distanţă de Târgovişte, va prinde contur un astfel de proiect experimental refuzat de alte ţări. La fel cum nu au fost întrebaţi dacă sunt de acord să aibă ca "vecin" un reactor nuclear şi, foarte important, nu au fost informaţi asupra riscurilor pe care le presupune construirea, într-o zonă foarte populată, a primei centrale modulare de mici dimensiuni din lume. România, alături de partenerul american NuScale, ar vrea ca, prin 2027-2028, să finalizeze construcţia primului SMR comercial, deşi varianta de test din Statele Unite ale Americii ar trebui să fie gata ceva mai târziu, prin 2029. Am putea să înţelegem de aici că nu se prea grăbesc?

La puţin timp de la apariţia în spaţiul public dâmboviţean a acestei informaţii, când locuitorii din zona vizată începuseră să-şi exprime îngrijorarea pe reţelele sociale, cu privire la această investiţie, sperând că decizia nu este bătută în cuie şi că va fi găsit pentru construirea reactorului experimental un loc mai sigur, aflat mai departe de o zonă locuită, aveam să aflăm că Nuclearelectrica, NuScale şi grupul de companii E-Infra au semnat un memorandum de înţelegere pentru dezvoltarea primului reactor SMR din România pe locul fostei termocentrale de la Doiceşti.

Şi pentru că revolta şi îngrijorările oamenilor din zonă creşteau, mai ales pe fondul lipsei de informaţii privitoare la riscuri, dar şi a deciziilor luate fără să fie întrebaţi, la jumătatea lunii iunie a fost organizată, la Doiceşti, o conferinţă de informare locală, întâlnire care ar fi trebuit organizată înainte de a fi stabilită locaţia pentru proiectul amintit. Din păcate, nici cu această ocazie, care trebuia fructificată pentru a oferi răspunsurile aşteptate despre această tehnologie care nu este implementată nicăieri în lume, nu au fost comunicate datele necesare pentru a ne face o idee despre riscurile la care se expun cei care vor avea centrala nucleară lângă casă. Locaţia aleasă ar trebui să respecte toate standardele industriei nucleare.

Din răspunsurile oferite în conferinţa respectivă n-am reuşit să aflăm care va fi impactul asupra zonei, cât de sigură este tehnologia, cu atât mai mult cu cât vorbim despre un proiect-pilot.

Doamnelor şi domnilor,

În data de 15 iunie am adresat ministrului economiei, domnul Virgil Popescu, o întrebare în care solicitam detalii despre proiectul de la Doiceşti, cerând, printre altele, precizări cu privire la criteriile pe baza cărora a fost stabilit amplasamentul.

Dâmboviţenii trebuie să primească, neîntârziat, răspunsuri clare, complete, asumate de la cei implicaţi în acest proiect. Au dreptul să le afle. Pentru ei, pentru copiii lor şi pentru generaţiile care vor veni.

Gabriel Plăiaşu, deputat Forţa Dreptei, Circumscripţia nr. 16 Dâmboviţa.

Vă mulţumesc.

Domnul Ilie Dan Barna:

Mulţumesc, domnule deputat.