|
Domnul Daniel-Liviu Toda: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, România ocupă un dezonorant loc 53 în clasamentul mondial al libertăţii presei, conform ultimului index publicat de "Reporterii fără frontiere". Pentru a ne face o imagine mai clară, Republica Moldova sau Muntenegru, două state în care interferenţele Moscovei sunt arhicunoscute, au o poziţie mult mai bună în acest clasament. Cum s-a ajuns aici? Este suficient să privim câteva dintre televiziunile de ştiri, pentru a observa că banii partidelor de guvernământ dictează felul în care sunt analizate evenimentele. Avem posturi media şi publicaţii gestionate de infractori fugari sau foşti deţinuţi. Agenda lor este dictată de interesele acestor persoane certate cu legea şi deseori nu fac altceva decât să conteste statul de drept şi agenda europeană a ţării. Când fondurile atrase de către mass-media provin din finanţările partidelor, conţinutul editorial şi independenţa jurnaliştilor oneşti este afectată. Cine plăteşte, dictează! Astfel s-ar traduce raportul dintre politicienii de la guvernare şi o mare parte a mass-mediei interne. Pe de altă parte, puţinii jurnalişti de investigaţie care încearcă să îşi facă meseria cu demnitate, devin ţinta campaniilor de denigrare plătite şi coordonate de unii politicieni. Cazul Emilia Şercan este definitoriu pentru presiunile la care sunt supuşi jurnaliştii, dar şi pentru incapacitatea organelor statului de a oferi protecţie împotriva acţiunilor de kompromat. Iar serviciile secrete încep să îşi aroge atribuţii în domeniul controlului conţinutului media, o altă formă de atac la independenţa acesteia. În consecinţă, trebuie să transparentizăm şi să limităm modul în care Guvernul şi autorităţile locale finanţează mass-media. Trebuie ca CNA să îşi facă treaba şi să sancţioneze derapajele unor jurnalişti. Trebuie să punem capăt distribuirii de fake news. Trebuie să le asigurăm protecţie jurnaliştilor în faţa acţiunilor defăimătorii. O presă independentă şi puternică este garanţia unui stat de drept! Vă mulţumesc.
|