Parliamentary debates

Domnul Eugen Bejinariu:

"Presa ne învaţă conduita politică"

Politicienii mai noi au învăţat săptămâna trecută că, atunci când te promovezi ca fiind neverosimil de pur, câţiva stropi de îndoială te pot macula mai dizgraţios decât posibile umbre dintr-o biografie banală, dacă ai fi acceptat că eşti la fel de comun, cu bune şi rele, ca orice profesionist, în orice meserie. Odată ce ţi-ai proiectat asiduu imaginea fără fisuri şi ai perseverat în absurdul de a încerca să convingi că doar tu şi echipa ta aveţi monopolul justeţii, al eticii, al moralei şi voi, cei noi, sunteţi fără de cusur (penal), odată ce ai (auto)administrat această patetică iluzie, coborârea de pe soclu echivalează cu prăbuşirea!

Am înţeles cu toţii acum de ce "oamenii noi în politică" păreau a avea doar trecut senin şi nicio legătură cu fraude, corupţie sau conflicte de interese. Pentru că, mai noi fiind, n-au fost nici scanaţi, nici investigaţi de presă. Nici măcar criticaţi! Dimpotrivă, partidul lor s-a conturat şi a crescut în anii de guvernare PSD, ani în care presa focaliza în mod legitim investigaţiile şi opiniile critice pe "oamenii puterii".

Dincolo de faptul că cei mai noi au beneficiat de privilegiul de a fi doar opozanţi, s-au transformat ei înşişi din competitori politici în războinici violenţi. Ne-au diabolizat, şi-au ridicat susţinătorii la luptă cu îndemnuri sângeroase şi sintagme vulgare, au radicalizat publicul până la cote nebuneşti, la care moderaţia a dispărut ca virtute, şi au adus în Parlamentul României manifestări intolerabile, de talcioc. Le spuneam atunci că, felul în care răcnesc isteric, activează vuvuzele şi se întind pe jos în sala Parlamentului, nu este permis în nicio ţară civilizată din lume. Vor afla mai temeinic acum, din Parlamentul European, de la colegi de-ai lor ajunşi acolo, care reînvaţă eleganţa dezbaterii şi faptul că un competitor politic trebuie înfruntat cu argumente, cu logica, cu soluţii şi proiecte, nu cu sintagme obscene şi dublă măsură. Marketingul lor politic şi reţetele tip Alinsky au funcţionat în România, pentru că suntem la început de istorie democratică şi pentru că ei au avut susţinători preponderent tineri, deci mai idealişti. Susţinătorii lor, tineri entuziaşti fiind, chiar au crezut că pot exista oameni complet puri, imaculaţi din orice punct de vedere, la orice analiză. De aici şi drama acestei prăbuşiri convulsive, prin care realitatea alungă iluziile.

Dincolo de faptul că însăşi sintagma "omul nou" produce frisoane celor care îşi amintesc din viaţă sau din lecturi originea stalinistă a unei astfel de năzuinţe, a fi nou nu este o virtute. Nici a fi tânăr şi atât. După cum nimeni nu este în mod absolut şi exclusiv meritoriu. Adevărul, dincolo de semnificaţia lui, vast filosofică, este totdeauna nuanţat, iar realitatea are obiceiul de a lua forma unghiului din care o priveşti.

Noi, politicienii mai vechi, am învăţat această lecţie de la jurnalişti. Pentru că suntem mai vechi, au trecut peste noi ani de critici, investigaţii de presă şi chiar acuzaţii nedrepte şi etichete maliţioase ale jurnaliştilor. Am înţeles în timp că este parte din rolul nostru, iar opţiunea de a face politică vine la pachet cu disponibilitatea de a fi permanent scanat aspru. Pe noi, politicienii mai vechi, ne-a învăţat presa să fim deschişi la critici, să fim flexibili în dialog şi să fim gata să acceptăm această relaţie inegală. Jurnaliştii suspectează, speculează, interpretează şi exagerează. Da, e drept consfinţit prin decizii ale CEDO ca ei să poată adăuga accente, să poată pune tuşe mai groase, chiar stridente, pentru a fi elocvenţi. Şi o fac! Pentru că, din nou, realitatea care reiese din investigaţiile lor are forma unghiului din care privesc ei, acela critic, suspicios, pe alocuri exagerat de scrupulos. Nu numai că au acest drept şi acest exerciţiu, domnilor mai noi în politică, dar au această rutină exersată în trei decenii, cu noi, aceştia mai vechi în politică! Noi de la jurnalişti am învăţat să facem politica aceea în care încap şi opiniile lor. Uneori prevalează, întocmai precum opiniile susţinătorilor unui partid concurent. Învăţaţi şi dumneavoastră în ritm intensiv, să putem reda activităţii politice menirea ei şi s-o extragem din tranşeele în care aţi împins-o cu manifestări războinice şi unelte de radicalizare!

Aceasta este declaraţia unui politician cu decenii de activitate în mediul public şi privat, aflat de aproape 20 de ani în politică. Eu însumi am avut parte de acuzaţii nedrepte, de speculaţii incorecte şi de interpretări gazetăreşti fără temei. Dar, niciodată, în vreun cadru public sau privat, n-am reproşat vreunui jurnalist exagerările, critica sau speculaţiile. Am explicat, am argumentat sau am ignorat, dacă erau pur şi simplu răutăţi subiective. N-am acuzat, n-am interpretat motivaţii şi nici nu mi-am manifestat ţâfnos frustrări, pentru că un politician nu are acest drept!