Parliamentary debates

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Invit la microfon pe domnul deputat Cezar Cioată din partea Grupului parlamentar al PP-DD.

Domnul Cezar Cioată:

Bună ziua!

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează: "Cazinoul din Vatra Dornei - între biserică şi comunitate".

În mijlocul oraşului turistic Vatra Dornei, din judeţul Suceava, se află una dintre cele mai frumoase clădiri de patrimoniu inclusă în lista monumentelor istorice la categoria A. Construită în secolul al XIX-lea, pe terenul aflat în proprietate comunală, clădirea a fost ridicată cu sprijinul împăratului austro-ungar Franz Joseph, din împrumuturi bancare, dar şi din banii strânşi prin chetă publică.

În jurul ei s-au născut mult poveşti, unele cu final nefericit. Clădirea a atras mereu turişti, devenind emblema oraşului, mândria locuitorilor din Vatra Dornei, indiferent de secol sau de vremuri.

Acum, Cazinoul îşi trăieşte ultimii ani într-o mizerie de nedescris şi în pragul colapsului, vegheat de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţiului. Aceasta a cerut şi a obţinut retrocedarea terenului aflat sub clădire şi, după principii româneşti, i s-a dat şi clădirea prin Hotărârea Guvernului nr. 437 din 14 octombrie 2004, elaborată în urma analizei cererii de către Comisia specială de retrocedare a bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

La momentul retrocedării, clădirea cazinoului era o ruină şi, din păcate, a rămas o ruină, deoarece se invocă sărăcia ca principal motiv pentru starea ei de degradare. Biserica consideră că monumentul ar putea fi reparat doar pe banii obţinuţi din pădurile pe care Fundaţia Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina le cere Direcţiei Silvice Suceava. Situaţia a scăpat de sub controlul autorităţilor, iar actuala guvernare pare dezinteresată de aceste aspecte culturale. Biserica foloseşte această clădire ca unealtă de şantaj pentru pădurile şi proprietăţile nerestituite.

Direcţia de Cultură Suceava, precum şi ministerul de resort, au datoria de a lupta pentru fiecare monument de cultură, nu cunoaşte situaţia deplorabilă a clădirii şi nici nu pare interesată să schimbe lucrurile. Actuala guvernare nu este capabilă să rezolve problema, nici măcar să negocieze restituirea ei pentru renovare şi apoi redarea acesteia comunităţii căreia, de fapt, îi aparţine.

Hotărârea Bisericii pare de neschimbat, ameninţă chiar cu demolarea clădirii. Astfel nu vom pierdem doar o parte din istorie, ci şi identitatea noastră culturală.

Vă mulţumesc.

Cezar Cioată, deputat de Suceava.

Domnul Eduard Raul Hellvig:

Mulţumesc, domnule deputat.