Parliamentary debates

Domnul Adrian-Alin Petrache:

"Necesitatea unor reglementări noi în sportul românesc"

Revin la tribuna Camerei Deputaţilor pentru a vă prezenta câteva puncte de vedere legate de modificările necesare cadrului normativ în care sportul românesc se desfăşoară.

Legea Sportului, elaborată în urmă cu mai bine de 13 ani, a suferit o serie de 15 modificări şi completări ulterioare, demersuri care, pe de o parte, au îmbunătăţit unele aspecte deficitare, iar pe de altă parte, au afectat structura, consistenţa şi coerenţa actului normativ.

În debutul legii se precizează că "practicarea educaţiei fizice şi sportului este un drept al persoanei, fără nici o discriminare, garantat de stat". De asemenea, se spune că statul "garantează exercitarea funcţiilor sectorului public şi ale sectorului particular în domeniile educaţiei fizice şi sportului". Concepte grandioase, frumoase, ce nu sunt, însă, mai deloc susţinute de conţinutul legii sau de realitatea cotidiană.

Lipsesc, în continuare, o delimitare şi o definire clară a domeniilor sportive, fapt ce grevează asupra atribuţiilor şi, mai ales, asupra responsabilităţilor ce revin diverselor entităţi publice sau private implicate în mişcarea sportivă. Este, probabil, principalul motiv pentru care nu putem indica astăzi responsabilii pentru modul în care a ajuns să se deruleze activitatea sportivă, atât cea de masă, cât, mai ales, cea de performanţă.

Disiparea atribuţiilor sub Ministerul Tineretului şi Sportului către o multitudine de federaţii - şi nu mă refer la cele reprezentative pentru un sport sau altul, ci, preponderent, la cele cu o vocaţie generală -, autorităţi publice centrale şi locale, precum şi alte instituţii de stat sau private, creează un aparat birocratic supradimensionat, în care se topesc, cu uşurinţă, fondurile financiare alocate sportului. Deşi avem federaţii ale sportului pentru toţi, ale sportului pentru elevi sau studenţi sau ale sportului practicat de persoanele cu dizabilităţi, la nivelul acestor categorii de populaţie practicarea sportului reprezintă mai degrabă excepţia şi nu regula. Recentele măsuri guvernamentale - prin care se dublează numărul de ore de sport în ciclul primar şi gimnazial şi se introduc exerciţii şi noţiuni de educaţie fizică la grădiniţă - sunt salutare şi reprezintă un prim pas în implementarea programului nostru privind educaţia fizică şi sportul.

O concepţie mai simplă şi mai clară ar putea fi aceea în care sportul de performanţă să fie coordonat de Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, care are dreptul, prin Carta Olimpică, să coordoneze şi activitatea în domeniul sporturilor neolimpice, iar sportul de masă, care să reunească educaţia fizică şi sportul desfăşurate într-un cadru neprofesionist, să se deruleze sub tutela ministerului de resort. O astfel de abordare ar putea permite o alocare mai precisă a fondurilor, o monitorizare mai bună a activităţii şi responsabilizarea clară a factorilor decidenţi.

Un alt aspect insuficient dezvoltat în legea actuală a sportului este cel legat de accesul la bazele şi terenurile de sport. Deşi există baze sportive - adevărat, nu la nivelul necesarului, dar nici total inexistente -, iar legea prevede sancţiuni contravenţionale pentru cei care îngrădesc accesul la acestea, de cele mai multe ori le vedem goale sau subutilizate. Autorităţile locale şi conducerile şcolilor cu baze sportive nu cunosc, de cele mai multe ori, că sunt obligate de lege "să asigure condiţiile organizatorice şi materiale de practicare a educaţiei fizice şi sportului în comunităţile locale", iar terenurile de sport stau mai mult nefolosite. Acest aspect trebuie clar prevăzut în noua reglementare, iar procedurile de acces în respectivele baze sau terenuri sportive date în sarcina autorităţii responsabile.

Concepţia actuală a modului în care este organizat sportul românesc este perimată şi şi-a dovedit ineficienţa. Este necesară o schimbare rapidă de mentalitate, schimbare care să permită tuturor cetăţenilor să facă educaţie fizică şi sport pentru sănătatea lor, dar şi ca premisă obligatorie pentru performanţă.