Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

Îl invit la microfon pe domnul ministru Korodi Attila, din partea Grupului parlamentar al UDMR. Se pregăteşte domnul deputat Ioan Benga, din partea Grupului parlamentar al PSD.

Domnule coleg, aveţi cuvântul.

Domnul Korodi Attila:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

În timp ce noi dezbatem, într-o perioadă relativ de linişte în societatea românească, alţi locuitori ai Europei fac eforturi aproape supraomeneşti să salveze vieţile şi bunurile lor din cauza apelor revărsate de cele mai importante râuri ale continentului. Ne uităm nedumeriţi cum părţi ale Germaniei, Austriei, Cehiei, Ungariei suferă din cauza apelor revărsate, din cauza debitelor istorice ale Elbei, Dunării, Vâltavei.

În ţară, din fericire, nu avem de-a face cu aceeaşi situaţie. În ţară, ploile locale fac probleme locuitorilor din cauza cantităţilor foarte mari căzute pe o perioadă foarte scurtă. De câţiva ani de zile a trebuit să admitem că din cauza schimbărilor climatice fenomenele meteorologice extreme se manifestă repetitiv şi cu intensitate din ce în ce mai mare. Hidrologii europeni au trebuit să constate că datele pentru care a fost construită infrastructura de apărare împotriva inundaţiilor îşi pierd valabilitatea, debitele pe râuri înregistrează de la an la an noi maxime, noi recorduri.

Din cauza aceasta, ar trebui ca de la an la an să alocăm din ce în ce mai multe resurse financiare pentru recalibrarea albiilor, pentru înălţarea digurilor. Dar resursele financiare sunt limitate. Astăzi, România alocă o mică parte a bugetului naţional, în comparaţie cu resursele financiare alocate pentru investiţii în fiecare an în perioada 2005-2011.

Ministerul Finanţelor şi, implicit, Guvernul, din cauza veniturilor mici, nu mai poate susţine în ritm accelerat investiţiile în infrastructura de apărare împotriva inundaţiilor. În Europa, în ţări ca Germania sau Austria, unde resursele financiare ale bugetelor naţionale sunt mult mai mari, totuşi vedem că pagubele cauzate de inundaţii extreme tot nu pot fi evitate şi sunt semnificative. Asta nu înseamnă că trebuie să spunem că este mai bine să nu facem cum fac alţii, ci să facem cum facem noi acasă, trebuie să mergem pe calea care nu se doreşte a fi acceptată de către liderii politici, calea prin care sacrificăm din terenurile agricole create în albiile majore sau în zonele inundabile ale râurilor şi refacem zonele ca zone inundabile, zone umede.

Europa a pierdut nu numai la capitolul biodiversitate din cauza desecărilor, dar şi din paleta de soluţii aplicabile în apărarea împotriva inundaţiilor.

Evenimentele din Europa Occidentală au demonstrat că banul nu poate rezolva totul. Natura nu poate fi ţinută în frâu numai cu bani, numai cu diguri construite pe verticală.

Dacă nu vom merge mai departe pe soluţii de împăduriri, creare de poldere, creare de zone umede, efectele dezlănţuirii naturii cauzate de schimbările climatice, inundaţiile extreme vor crea încet- încet pagube mai mari decât pot fi acoperite din bugetele naţionale sau bugetul european.

Râuri ca Oltul, râul lângă care m-am născut, Mureşul, Siretul, Bega, Tisa, Dunărea, Elba, Rin, am enumerat numai câteva, ca să arăt diversitatea lor, trebuie să recâştige terenurile luate de oameni, altfel, prin puterea lor, aceste râuri vor face singure aceasta, dar cu pagube incalculabile. Zonele umede, polderele artificiale construite vor costa contribuabilul european mult mai puţin decât reconstrucţia infrastructurii europene după noi şi noi inundaţii.

Permiteţi-mi, la final, ca de la tribuna Parlamentului să-mi manifest totala solidaritate cu locuitorii Germaniei, Austriei, Slovaciei, Cehiei, Ungariei care au suferit din cauza inundaţiilor şi care chiar şi în aceste momente grele pentru ei stau pe diguri şi ajută autorităţile naţionale să facă faţă cât mai bine inundaţiilor cu debit record înregistrat.

Vă mulţumesc.

Domnul Ioan Oltean:

Mulţumesc, domnule deputat.