Parliamentary debates

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Grupul parlamentar al PMP, domnul deputat Marius Pascan. Vă rog.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Marius Paşcan este numele meu.

Doamnă preşedinte de şedinţă,

Distinşi colegi deputaţi,

Intervenţia mea se intitulează "Democraţia, o dispută insurmontabilă între cantitate şi calitate" .

Sarabanda protestelor publice, sutele de mii de protestatari care au ieşit consecvent în pieţele publice, revoltaţi pe manevrele nocturne ale Guvernării PSD - ALDE pe seama ordonanţei privind dezincriminarea abuzului în serviciu şi protejarea unor infractori sub acoperire politică penală, au bulversat România. Au creat prilejul unor dezbateri reverberate prin mass-media, privitoare la însăşi fundamentele statului de drept, ale democraţiei, dacă aceste asumări ale organizării statale mai sunt veritabile şi funcţionale în România zilelor noastre.

Cu alte cuvinte, au revenit în retorica publică noţiuni de bază ca "demos" - popor, şi "kratos" - putere, adică puterea poporului. Cât este de legitimă actuala putere politică, cât este de drept ca în numele a circa trei milioane de votanţi, dintr-un total de 18 milioane, adică vreo 18 la sută, să guverneze autoritar, ignorându-i pe toţi ceilalţi?!

Dacă democraţia este fondată, în esenţa sa, după cum susţine Vladimir Volkoff, doar pe cantitatea de votanţi, şi nu pe calitatea acestora, atunci, în mod fatidic, "într-o democraţie, în mod necesar, întotdeauna, prin definiţie, cantitatea este mai importantă. Gândirea democratică face abstracţie de calitatea alegătorului. Asta mă şochează".

Sau, după cum o descria cinic, dar plastic, Benjamin Franklin: "Democraţia e atunci când doi lupi şi un miel votează ce să mănânce la prânz. Libertatea e atunci când mielul, bine înarmat, contestă votul..." Preocupat de acelaşi subiect controversat, în "Criza lumii moderne", René Guénon scria: "Însuşi fondul ideii democratice este acela că un individ are exact aceeaşi valoare ca şi altul, deoarece sunt egali numeric, cu toate că ei nu pot fi niciodată egali altfel decât numeric".

De-a dreptul fatalist, Seneca mergea până la a afirma că "opinia mulţimii este indicele răului cel mai mare", iar Gandhi observa că "eroarea nu devine adevăr înmulţindu-se".

Tot regimuri de sorginte democratică au făcut ca marele filosof Socrate să fie condamnat la moarte, acuzat că deşi este un om iscusit, "cugetă la cele din cer şi cercetează toate câte se află sub pământ şi face să învingă judecata strâmbă". Iar Napoleon al III-lea a fost ales democratic în cel de-al doilea imperiu francez, precum şi Adolf Hitler în postul de Cancelar al Reichului, validând conceptul conform căruia idealurile democratice au generat cele mai draconice totalitarisme politice.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Vă rog să finalizaţi expunerea!

Mulţumesc.

Domnul Emil-Marius Paşcan:

Să nu omitem recentul exemplu din Marea Britanie, care s-a rupt de Uniunea Europeană, după ce s-a demonstrat că o parte semnificativă dintre votanţii englezi a recunoscut, ulterior scrutinului electoral, că nu prea au ştiut despre ce e vorba, adică ce au votat.

Aşadar, să ne bucurăm de privilegiile statului democratic, admiţând că nicio formă de organizare politică statală nu este pe acest pământ perfectă. Democraţia funcţionează în România, chiar dacă într-o manieră originală, adeseori discutabilă, şi se cuvine să o apărăm, nu doar prin puterea cantităţii, ci armonizând aşteptările generale cu calitatea unor oameni politici şi a proiectelor asumate electoral în mod responsabil şi onest.

Deputat al PMP de Mureş, Marius Paşcan.

Mulţumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc frumos.