Parliamentary debates

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Domnul Andrei Daniel Gheorghe.

Vă rog.

Domnul Andrei Daniel Gheorghe:

Vă mulţumesc, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi are ca temă: "Retrocedarea dubioasă a sediului Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului".

În ultima vreme - aţi văzut şi dumneavoastră în presă - de mulţi ani, sunt tot felul de discuţii cu privire la anumite retrocedări ale unor imobile, unele dintre ele de patrimoniu istoric, altele aparţinând unor instituţii de cultură şi cercetare ştiinţifică, unele chiar spitale, şcoli. Au fost multe retrocedări dubioase, precum ar fi aceea a sediului Muzeului Literaturii Române, în urma căreia un mare număr de volume literare s-au pierdut.

Dar aş dori să aduc atenţia asupra unei instituţii, cum este acest remarcabil Institut pentru Studiul Totalitarismului, cel mai prolific institut din subordinea Academiei Române, un institut condus de o personalitate excepţională. Este vorba despre venerabilul istoric şi profesor Radu Ciuceanu, unul dintre ultimii oameni care au făcut parte din rezistenţa armată anticomunistă, care mai sunt astăzi în viaţă. A făcut parte din grupul generalului Carlaonţ, care se pregăteau în Munţii Retezat pentru a întâmpina o eventuală aterizare a forţelor militare americane.

Dar, după cum vedem noi în România, în ciuda rezultatelor acestui institut, soarta sa apare destul de vitregă, într-un haos, aşa, de justiţie lipsită de sensul valorii culturale şi spirituale şi mai ales de presiune a ceea ce a însemnat fosta securitate.

Deoarece aici avem de-a face cu un imobil situat într-o zonă de lux a Capitalei, în zona Dorobanţi, pe strada Cerchez nr. 16, care a fost cândva o casă conspirativă a Securităţii. Hăituit în instanţă, acest institut riscă să-şi piardă nu doar sediul şi clădirea, ci să-şi închidă, de facto, activitatea şi să dispară ca institut de cercetare ştiinţifică din România.

Nu vă mai enumăr acum foarte multe lucruri, dar, la fel cum mass-media a relatat şi cum a apărut în spaţiul public, sunt foarte multe neconcludenţe cu privire la această speţă care se găseşte acum, în ultima instanţă. Imobilul a fost construit în perioada interbelică. Cei care cer retrocedarea spun că a fost construit mai târziu. Sunt documente secretizate, cu privire la funcţiunile sale şi la istoria sa, care nu sunt nici astăzi accesibile.

De asemenea, conform unor date de la CNSAS, cumpărarea sa a fost imposibilă, în anul 1948, şi este posibil să existe şi o confuzie de numere poştale între acest sediu şi o altă clădire care ar putea fi supusă retrocedării.

Ca atare, îndemn Guvernul României şi Academia Română să se aplece cu atenţie asupra problemelor cu care se confruntă acest institut şi să identifice cele mai potrivite soluţii, pentru ca reprezentanţii săi să-şi poată continua activitatea.

Să apărăm valoarea culturală şi să nu uităm niciodată ceea ce înseamnă memoria istorică a totalitarismului românesc.

Vă mulţumesc.

Doamna Carmen-Ileana Mihălcescu:

Mulţumesc şi eu.