Parliamentary debates

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

O invit la cuvânt pe doamna Csép Éva-Andrea, UDMR.

Se pregăteşte Alina Teiş, PSD.

Urmează Andrei Daniel Gheorghe, PNL.

Doamna Csép Éva-Andrea:

Vă mulţumesc frumos, domnule preşedinte de şedinţă.

Dragi colegi,

Ziua Internaţională de Conştientizare a Autismului este marcată în fiecare an la nivel mondial, în data de 2 aprilie, cu scopul de a promova o mai bună înţelegere a autismului şi de a creşte nivelul de informare a publicului larg privind nevoile deosebite ale persoanelor cu autism şi ale familiilor acestora.

Potrivit datelor statistice, în România există circa 30.000 de adulţi şi 20.000 de copii cu autism. Tulburările din spectrul autist sunt complexe, caracterizate prin dificultăţi în comunicare şi limbaj, au cauze multiple şi pot afecta creierul în moduri diferite. Afecţiunea nu se poate vindeca, dar până la jumătate dintre copiii diagnosticaţi ajung să aibă o viaţă independentă, mulţumită intervenţiei timpurii.

Părinţii/aparţinătorii persoanelor cu TSA depun mari eforturi, de la aflarea diagnosticului şi până la accesarea serviciilor. Etapele pe care trebuie să le parcurgă alături de copii, toate barierele pe care trebuie să le depăşească, duc la oboseală cronică, frustrări sau traume familiale. De cele mai multe ori, aceşti părinţi se implică activ în strângerea de fonduri, înfiinţează asociaţii, caută soluţii, se implică în elaborarea de politici publice, întrucât nu există sprijin real din partea instituţiilor de resort.

Există în legislaţie prevederi privind integrarea copilului cu cerinţe educaţionale speciale în învăţământul de masă, dar nu există nicio sancţiune dacă nu sunt profesori de sprijin sau nu se aplică o curriculă adaptată, deşi art. 24 al Convenţiei ONU prevede că: "Statele părţi recunosc dreptul persoanelor cu dizabilităţi la educaţie. Totodată, statele părţi vor asigura un sistem educaţional incluziv la toate nivelurile, precum şi învăţarea pe tot parcursul vieţii. Se asigură adaptarea rezonabilă a condiţiilor la nevoile individului".

Stimaţi colegi,

Nu putem să aşteptăm soluţii doar din partea ONG-urilor care, în cazul persoanelor cu TSA, joacă un rol crucial în societate, preluând chiar responsabilitatea autorităţilor în acest sens. Noi, oamenii politici, suntem cei responsabili şi noi trebuie să asigurăm un cadru legal protector şi surse de finanţare pe măsură pentru serviciile specializate, destinate acestor persoane.

Vă îndemn, dragi colegi, să nu rămânem indiferenţi şi să luăm măsuri clare pentru depistarea timpurie a acestor tulburări, pentru dezvoltarea optimă a acestor persoane şi pentru a crea şanse egale pentru a facilita integrarea acestora.

De exemplu:

• Aplicarea screeningului gratuit, de către toţi medicii de familie, tuturor copiilor care până la vârsta de 2 ani nu au formate abilităţi de comunicare nonverbale şi limbaj impresiv;
• Crearea programelor preventive şi educaţionale pentru părinţi;
• Susţinerea centrelor sociale acreditate şi înfiinţarea serviciilor specializate, prin reglementarea unui standard de cost pentru aceste tipuri de servicii;
• Cea mai importantă măsură ar fi înfiinţarea de centre de zi pentru adolescenţi, întrucât cei care împlinesc 18 ani şi termină cele 9 clase nu au nicio posibilitate de a participa la diferite activităţi specifice.

Trebuie să prioritizăm, în perioada care urmează, nevoile şi lipsurile identificate în sistem în ceea ce priveşte persoanele cu tulburări de spectru autist, care necesită mai multă atenţie şi iubire decât noi toţi.

În încheiere, aş dori să citez cuvintele unui părinte: "Persoanele cu autism nu acţionează cu rea-credinţă, nu sunt răutăcioase, ele nu trebuie să se spovedească, deoarece nu au păcate!".

Vă mulţumesc.

Csép Éva-Andrea, deputat al UDMR.

Domnul Marilen-Gabriel Pirtea:

Mulţumim frumos.