|
Domnul Daniel-Liviu Toda: Domnule preşedinte, Stimaţi colegi, Un alt copil s-a aruncat în faţa trenului. Motivul? Anchetatorii consideră că o făcuse din cauza datoriilor la păcănele. Nu este prima şi nici ultima victimă a acestei activităţi prea puţin reglementate, dar cu consecinţe dezastruoase, uneori. Adicţia pentru jocurile de noroc este la fel de periculoasă precum cea pentru unele substanţe psihotrope. Afectează mai ales populaţia din păturile defavorizate. Tineri sau bătrâni văd în aceste jocuri ale hazardului posibilitatea îmbogăţirii într-o clipă. Consideră că este unica lor şansă pentru a ieşi din sărăcie. Aceste persoane vulnerabile consideră această "şansă" un lucru firesc. Cum ar putea să vadă vreun pericol când sălile de jocuri de noroc le întâlneşti la tot colţul? Îmbrăcate în culori strălucitoare şi purtând firme bine luminate, te îmbie să le treci pragul imediat ce ieşi din scara blocului sau, mai rău, din şcoală. De pe internet sau de pe ferestrele lor colorate îţi zâmbesc sportivi sau persoane cunoscute, cu mare priză la public. De ce s-ar gândi un adolescent că pariurile îl pot determina să se sinucidă, atât timp cât autorităţile permit deschiderea unor asemenea săli atrăgătoare în faţa şcolii? Jocurile de noroc distrug destine şi, iată, doar săptămâna trecută au pus capăt vieţii unui tânăr. Consider că o parte din vină o poartă şi autorităţile, care permit practicarea lor fără niciun fel de limitare, fără a impune condiţii stricte pentru deschiderea lor fizică sau pentru publicitatea făcută. Trebuie să protejăm tinerii şi persoanele vulnerabile. Trebuie să punem capăt practicării fără discernământ a unor asemenea activităţi. Nu mai putem avea săli de păcănele deschise lângă şcoli sau publicitate la jocuri de noroc pe tot internetul. În consecinţă, ca putere legislativă, avem obligaţia să reglementăm cu atenţie şi cât mai curând aceste activităţi care se dovedesc atât de dăunătoare! Vă mulţumesc.
|